“Rafinament/victimizare” de la stat, cu titluri de stat

7 august 2016 • Uncategorized

Exemplu real inclus in text!

In general marile sifonari de la stat impart autorii fie in personaje care se auto-victimizeaza, fie in cei care prezinta sifonarile drept dovezi de rafinament.

Auto-victimizarea la potentati de realizeaza prin aparatul de propaganda controlat.

BNR a ratat in 11 din ultimii 12 ani singurul obiectiv pentru care este analizat profesionalismul conducerii, inflatia.

In consecinta, argumentele de convingere a majoritatii parlamentare pentru a nu schimba conducerea BNR trebuie cautate in alta parte.

Finantarile sunt multiple si de multe ori hibride.

Tranzactiile in marja in perioadele pre-electorale intra in aceasta categorie. Activul suport poate fi cursul de schimb dar si titlurile de stat.

Nu degeaba a mentinut BNR dobanzile ridicate perioade indelungate de timp inclusiv in criza. Bugetul de stat, companiile si persoanele fizice cu imprumuturi in lei au fost doar victime colaterale.

Pe langa tranzactiile in marja pe cursul de schimb despre care am scris in opinia http://lucianisar.com/uncategorized/bnr-si-finantarea-campaniilor-electorale, a carei facilitare este realizata de BNR prin manipularea cursului si pastrarea ridicata a dobanzilor, o alta categorie majora o reprezinta tranzactiile cu titluri de stat romanesti.

Aceste tranzactii foarte suculente reprezinta principalul motiv pentru care BNR a pastrat dobanzile atat de ridicate si pe perioade atat de mari in economia românească. Desi au afectat major economia reala si finantele personale ale Romanilor dobanzile ridicate au facilitat:
– in primul rand profitul BNR pe timp de criza din care isi aloca Guvernatorul Isarescu bonus de performanta,
– in al doilea rand a facut posibila generarea de bani privati gata spalati,
– in al treilea rand a usurat ajutorarea de catre stat a bancilor. Despre acest ajutor acordat de statul roman bancilor, cu voia BNR, am scris aici http://lucianisar.com/uncategorized/statul-roman-a-salvat-bancile-2-miliarde-de-euro-doar-prin-canalul-titlurilor-de-stat/.

Inainte de a explica mecanismul general aplicabil si in prezent sa dam un exemplu concret.

Exemplu real!

In perioada 1998-2000 tranzactiile cu titluri generau mai multi bani pentru conturi private decat cele avand ca suport cursul de schimb.

Una din situatiile ajunse in domeniul public a fost urmatoarea:

Licitatiile de titluri de stat ( statul se imprumuta emitand obligatiuni) se efectueaza de catre Ministerul de Finante sub “atenta” coordonare a BNR. La momentul respectiv Ministerul de Finante decidea pana la ce dobanda accepta sa se imprumute. Bancile straine aveau limita de expunere pe Ministerul de Finante ceea ce insemna ca nu puteau cere oricat daca doreau sa si cumpere obligatiuni, adica sa plaseze bani catre statul roman.

Cum rentabilitatea plasamentelor catre statul roman era fabuloasa, detinerea de titluri de stat pana la maximum de limita era principala batalie a trezorierilor din bancile comerciale. Bancile de stat nu aveau asemenea restrictii. Daca doritorul, Banca licita peste acel nivel maxim stabilit de ministerul de finante, nu era servit. Nivelul maxim era stabilit dupa voia decidentilor din minister (in “stransa” conlucrare cu cei din BNR). Prin urmare Bancile care nu participau la potlogarie incercau sa plaseze in plaja plauzibila a se califica ca si dobanda la care se finanta statul roman.

Eximbank care nu avea limita de expunere pe statul roman care ii era si actionar si prin urmare putea cumpara oricate titluri de stat.

In cazul unei licitatii care era adjudecata la sa spunem la o medie de 72%, maximum acceptat era din intimplare 98%. Titlurile se achizitionau astazi dar erau cu data de decontare viitoare sa spunem a doua zi.

In momentul anuntarii nivelelor castigatoare, Eximbank care castigase sa imprumute statul sa zicem la un an la 98% vinde aceste titluri catre BRD la o dobanda de 97%.

Altfel spus BRD era de acord sa imprumute statul roman pentru un an la 97%. Eximbank in acest mod contabiliza imediat un profit de 1% la toata suma si scapa de expunerea Pe statul roman.

Tranzactia facuta in ziua licitatiei, decontarea in ziua urmatoare. Media la care s-a imprumutat statul la respectiva licitatie, 72%.

BRD care a cumparat titluri de stat cu maturitatea la 1 an la 97%, il vinde instantaneu catre un client sa zicem al SG Romania la 96%.

BRD castiga 1% iar clientul SG Romania detine un titlu de stat prin care a imprumutat statul roman la 96%. Tranzactia in ziua licitatiei, decontarea in ziua urmatoare.

Ca din intimplare clientul respectiv gaseste sa vanda titlurile cumparate, mai prost ca media licitatiei cu 1%.

La o medie de 72%, mai prost ca media din perspectiva clientului respectiv era sa vanda la 73%.

Banca gasita sa zicem BCR cumpara titlurile la 73% si raporteaza ca a imprumutat statul roman la 73%, mai bine cu 1% decat media licitatiei din ziua respectiva.

Vanzarea titlurilor de catre clientul SG Romania catre BCR la 73% are loc in aceeasi zi in care le-a cumparat de la BRD la 96%. Decontarea pentru ambele tranzactii are loc cu data ziua urmatoare.

Numele bancilor si exemplul numeric Nu este imaginar.

Clientul a cumparat titluri (a imprumutat statul roman) si a vandut titluri, in aceeasi zi cu licitatia realizata de Ministerul de Finante (sub obladuirea BNR), cu decontare in ziua urmatoare pentru un profit de 23% din suma data cu imprumut.

Pierderea statului roman doar prin aceasta schema este usor de calculat.

Dupa cum se poate observa, teoretic clientul nici macar Nu avea nevoie de bani in cont pentru a castiga pe parcursul catorva ore 23% din suma pe care Ministerul de Finante a decis sa o accepte la o dobanda de 98% pe an pentru un an.

In realitate Nu o facea chiar fara bani in cont ci cu un mic procent din suma totala. Terminologia difera dar poate fi gasita pe net drept pre-settlement exposure. In urma unui acord cu SG Romania clientul atat trebuia sa aiba in cont, un mic procent din suma tranzactiei undeva intre 5 si 10% din suma.

Procentul era atat de mic si efectul de parghie atat de mare pentru ca era o “tranzactie” incapsulata, cu “revenire” certa, in care se stiau jucatorii. Celor de la risk management Le erau livrate argumente gen volatilitatea pretului pe perioade foarte scurte de timp (decontare ziua urmatoare), in contul unui client, traditie a clientului in genul asta de …

Acest concept de expunere de pre-decontare este important deoarece face legatura cu timpurile prezente la tranzactiile cu titluri si cu subiectul aurului “uitat” de BNR la Londra.

In concluzie cu 5% din suma in cont, clientul castiga 23% din suma intr-o zi, adica de 4,6 ori suma detinuta (la 10% era ceva mai mica “revenirea”).

Saptamana urmatoare mai era o licitatie in care Ministerul de Finante (cu ajutorul BNR) se imprumuta iar, de maniera expusa mai sus.

A existat un audit, o investigatie a autoritatilor statului, o ancheta jurnalistica, toate fasaite. Supravegherea BNR stie.

Motivarea persoanelor implicate era diversa. De exemplu sotia unui domn de pe traseu era angajata ca si consultant la firma unui domn de la primire. Acelasi domn de pe traseu angajeaza ca si consiliera sotia unui domn care apare ca si sursa de informatii la tranzactiile in marja pe cursul de schimb.

In acele timpuri dobanzile erau ridicate iar instrumentele erau scurte (adica statul se imprumuta pe perioade relativ scurte).

In timpurile prezente dobanzile sunt scazute dar scadentele semnificativ mai mari.

Pierderea statului din aceste furaciuni cu titluri de stat este usor de cuantificat.

Tranzactionarea pe titluri de stat cu durate mari (durata este o masura a riscului) este pentru un episod urmator …

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

1 Comentariu

AristotelCostel
07-08-2016 la ora 9:47 am

Detalii picante despre bufferul realizat de Bogdan Dragoi? Peste 2 miliarde dolari la dobanzi de 7%/an pe 10 ani?
Cine sunt organizatorii?
Cine si-a asigurat viitorul din banii contribuabilului român?

COMENTEAZA