Isarescu si creditele in franci elvetieni

28 septembrie 2016 • Uncategorized

Isarescu nu stie cum e cu un credit in franci elvetieni.

El a avut un credit in euro de la Volksbank, de care a si uitat intr-o conferinta de presa pana i-a amintit ANI. L-a replatit repede printr-o crestere de venituri aprobata, legal se insista, de Consiliul de Administratie al BNR. A ajutat si o tranzactie inspirata (se numeste Flip in engleza) cu un apartament aflat la vanzare la Unicredito la un pret personalizat.

Despre creditele de consum, rolul lor societal si de ce sunt mai bune decat echivalentul actual de camatarie non-bancara am scris in “Creditul de consum … si da-i si lupta”.

Folosind strategia eficienta din ultimii 26 de ani, Isarescu baga la inaintare consilieri, purtatori de cuvant, imaginea institutiei sau un alt exemplu de tara (nu acelasi) care a mai facut la fel la un moment dat istoric pe:
– subiectul creditelor in franci elvetieni
– subiectul clauzelor abuzive in contractele de credit ale populatiei
– subiectul contractelor a caror rata totala de dobanda ajunge pana la 8 000% (opt mii la suta).

In cazul exemplelor cu alte tari Isarescu “uita” sa spuna si cum si cat de repede alte tari au corectat derapajele.

Romania a fost mult intarziata din punctul de vedere al dezvoltarii si penetrarii bancare premeditat pentru un motiv banal, nu aveau suficiente rude, prieteni si acoliti care sa ocupe pozitiile de conducere. Bazinul Dragasani a fost prins depopulat exact in faza de expansiune a bankingului Romanesc.

Cand piata a fost deschisa personalul din banci dedicat persoanelor fizice si partii de real estate s-a triplat in 2 ani. Ritmul a favorizat scaparile de cunostinte elementare.

Tot in timpul deschiderii tarzii a pietei, adica 2006-2007 au aparut noile produse, normale si de baza in alte tari europene, de creditare.

Pentru a permite promovarea produselor “noi” adica credite ipotecare, credite de consum cu ipoteca, alte versiuni delimitate doar lingvistic si nu economic, bancile trebuiau sa depuna spre aprobare la BNR pachetul de produs.

Acest pachet cuprindea atat descrierea “noului” produs pana la nivel de valuta, perioada, stabilirea pretului, proceduri de lucru, organigrama atasata precum si contractele.

Transpare si din acest exemplu necinstea in declaratiile lui Isarescu potrivit caruia BNR nu a avizat contractele cu clauze abuzive. In restul tarilor lumii supraveghetorul unei piete ca sunt produse financiare sau telefonie se asigura ca in contractele pe tur persoane fizice Nu exista clauze abuzive. Este o regula universala de bun simt care sustine ca o persoana fizica nu are capacitatea de a negocia or de a cumpara servicii juridice specializate asa cum o face echivalentul companie. Reglementatorul si supraveghetorul, adica BNR, are aceasta obligatie fata de consumatorii de produse bancare din Romania. Desigur daca nu stie cum si nu a invatat in 26 de ani, poate lasa pe altii.

Contractele erau in pachet si nu le-a vazut Isarescu? Dar scrisul mic in raportul anual BNR ar trebui remarcat de parlamentari in timp util ca sa il descarce de control si intrebari?

Desi bancile au depus dosarele la aprobare la BNR cam in acelasi timp (unele au stat putin sa apuce sa se inspire printr-un transfer de know how facilitat de angajati saritori de la supraveghetor …) aprobarea nu a venit in acelasi timp.

Astfel exista situatii in care banci care sponsorizeaza o chercheleala tematica la Sinaia sa poata sa intre in piata cu 6 luni inaintea altora. Concurenta neloiala facilitata de supraveghetor? “Evident” ca nu.

Cu start furat sau fara start furat creditarea persoanelor fizice in valuta a inceput in Romania pe fondul unei capacane macroeconomice greu de justificat doar prin nepriceperea lui Isarescu:

– cursul de schimb al leului era supra apreciat, mult in afara benzii de echilibru, ceea ce crea impresia de bogatie pentru populatie
– motivatia pe care am explicat-o cu alte ocazii era legata de goana de eurizare a economiei Romaniei: in 2015 Isarescu vroia in euro pentru ca dupa pensionarea din 2014 sa se pricopseasca cu un post la Banca Central Europeana si cu predarea de gestiune
– spaima maxima pentru cineva ca Isarescu care inca nu a fost intrebat de Banca Agricola, de FNI-CEC, de Bancorex nu poate fi trata decat prin predarea fara proces de predate primire a istorie bancare postdecembriste catre un strain care nu pune intrebari inoportune
– Dobanzile la lei erau mentinute la nivele ridicate pentru ca finantarea populatiei in lei sa nu fie posibila
– Rezervele minime la lei ridicate si lipsa de instrumente de injectare a lichiditatii pe termen lung (cum au alte banci Centrale) facea creditarea in lei pe termene foarte lungi greu de gestionat.

Isarescu avand interese de familia in zona investitiilor imobiliare (numite asa eufemistic) a evitat introducerea unui indice al pietei care at fi evitat fraudele si manipularea preturilor prin e evaluatori. Unele banci aveau proprii evaluatori dar asta nu schimba calificativul si nici coniventa.

Lipsa introducerii in calculele de sustenabilitate a finantarii a componentei de risc valutar (aparent normal sa nu o bagi ca nu mai puteai da credit de 3 milioane de euro pe persoana fizica …) a facut ca valutele cu dobanda redusa sa permita finantari mai mari.

Finantarea in franci elvetieni a fost avizata de BNR, condusa de Isarescu. Angajati din BNR au contractat astfel de credite.

Isarescu aplica directivele europene in Romania dupa cum il avantajeaza personal. Un exemplu recent este directiva European privind protectia consumatorilor care desi avea data finala de implementare martie 2016 a fost amanata pana in septembrie, cu risc de infringement, pentru ca nu dorea Isarescu sa o implementeze si Romania.

In cazul Creditelor in franci elvetieni directiva Europeana aflata in vigoare in momentul intrari Romaniei in Uniunea Europeana se numeste MIFID.

Aceasta spune ca nu poti vinde produse financiare exotice persoanelor fara pregatire financiara (dovedita printr-un chestionar de obicei) sau care nu au o avere considerabila.

Daca Isarescu tinea cont de MIFID bancile comerciale din Romania nu ar fi primit permisiunea de a vinde credite in franci elvetieni pe 20 de ani la persoane cu grad de indatorare 70%.

Practicile inselatoare de marketing ale bancilor comerciale sunt subiect de multiple procese in state ale lumii care desigur considera o baza pentru considerarea situatiei din Romania.

Pana in prezent BNR si Isarescu nu au putut fi introdusi in discutie Nu doar pentru ca au avut presa prietenoasa dar si pentru articolul 25 din Statul BNR care le asigura un anumit tip de imunitate unica in Romania. Un gen de Gabriel Oprea.

In Statele Unite ale Americii derapajele se corecteaza foarte repede prin compensarea clientelei persoane fizice si desigur compensarea Statului (prin amenzi) pentru problema de discomfort societal produsa de transgresarea legilor si cutumelor.

In Romania va veni vremea cand genul Isarescu si Oprea nu vor mai putea abuza cetatenii si statul an la rand.

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

12 Comentarii

Nume*
28-09-2016 la ora 11:50 am

Domnule Isar,nota maxima pt curaj.

nelu
28-09-2016 la ora 12:11 pm

din nefericire doar vorbe…adevarate ,,,dar fara nici o finalitate.Securistii se tin unul pe celalalt se vede clar la Isarescu

Motanul Incaltat
28-09-2016 la ora 3:11 pm

Cred ca era obligatoriu ca un contract de creditare in franci elevtieni (sau in alta moneda straina, cu atat mai mult una exotica) sa contina o fila prin care cel care se imprumuta sa fie mai intai informat asupra riscurilor, iar daca solicita explicatii asupra acestora angajatilor bancilor, sa i se dea aceste explicatii. Ar fi trebuit sa semneze ca a luat cunostinta de riscuri, dupa care s-ar fi putut derula contractul de creditare. Evident, daca nu doreste sa mai continue, atunci e clar si cat se poate de limpede.

Si apropo de MIFID si “nu poti vinde produse financiare exotice persoanelor fara pregatire financiara (dovedita printr-un chestionar de obicei) sau care nu au o avere considerabila” – asa e cel mai sigur, inclusiv pentru client. Dar ar trebui sa existe, eventual pe langa banci, firme care sa acorde consultanta. Cu alte cuvinte, de exemplu: cineva doreste sa se imprumute in yeni – ar trebui ca acel consultant sa-i explice riscurile si eventual sa-i dea o sugestie (bazandu-se si pe averea pe care o are cel ce doreste sa faca un astfel de imprumut si pe ceea ce doreste sa faca respectivul cu imprumutul – plan de afaceri s.a. ) si eventual sa-i recomande ceva – spre exemplu daca imprumutul poate fi facut fara probleme pe termen scurt, mediu, la ce suma, ce dobanda etc. Nu ar fi mai bine asa? Evident, in felul acesta o banca ar expune clientului sau riscurile in viziunea bancii. Putem discuta si de riscuri din punctul de vedere al clientului – dar in aceasta privinta trebuie sa depinda de client.

Insa o informare chiar si succinta asupra riscurilor unui astfel de imprumut trebuie facute din motive lesne de inteles. De exemplu, cursul yenului de azi: 1 Japanese yen = 0.009939 U.S. dollars e foarte inselator pentru ca ai putea avea senzatia ca se poate mentine aceasta valoare in raport cu dolarul american pe termen lung.

Motanul Incaltat
28-09-2016 la ora 3:21 pm

“Lipsa introducerii in calculele de sustenabilitate a finantarii a componentei de risc valutar (aparent normal sa nu o bagi ca nu mai puteai da credit de 3 milioane de euro pe persoana fizica …) a facut ca valutele cu dobanda redusa sa permita finantari mai mari. ” – evident ca a fost o mare greseala.

Dar legat de: “Aceasta spune ca nu poti vinde produse financiare exotice persoanelor fara pregatire financiara (dovedita printr-un chestionar de obicei) sau care nu au o avere considerabila.” – ma gandeam ca se poate preceda si in alt mod: respectivul care cumpara produsul financiar exotic sa arate ca e asigurat in privinta riscurilor si in felul acesta sa se poata califica pentru un astfel de imprumut…

Sau sa-si asume riscul, chiar si fara sa prezinte o astfel de asigurare, dar pentru asta este esential sa-l cunoasca bine!

Lucian
28-09-2016 la ora 4:08 pm

Comentariul din paranteza cu 3 milioane era o referire la un dosar Diicot

Procedura in cazul MIFID 1 si mai ales MIFID 2 e foarte clara

CHF
29-09-2016 la ora 8:29 pm

O întrebare: de ce nu a ieșit BNR sa avertizeze populatia că taxa de solidaritate BANCOREX o plătim in fiecare litru de combustibil?

Lucian
29-09-2016 la ora 9:12 pm

Buna gluma dar cum sa avertizeze daca ideea era exact de a introduce o taxa greu de depistat pentru a acoperi scaparile de supraveghere si cardasiile

Motanul Incaltat
30-09-2016 la ora 10:21 am

Domnule Isar, in legatura cu MIFID as face o observatie. Dvs. spuneti: “Aceasta spune ca nu poti vinde produse financiare exotice persoanelor fara pregatire financiara (dovedita printr-un chestionar de obicei) sau care nu au o avere considerabila.”, insa lucrul acesta creeaza o discriminare pe anumite criterii si de aceea Directiva nu este nici democratica si nici in concordanta cu Constitutia Romaniei. Este ca si cum ai spune ca daca nu ai bani sa platesti benzina, cazarea, diurnele medicilor, Statul Roman, prin sistemul medical din Romania, nu-ti asigura o deplasare in strainatate si internarea intr-o clinica specializata de acolo, lasandu-te sa mori aici in tara. Sau, ca sa dau un exemplu si mai simplu. este ca si cum s-ar face tasnitori de apa in oras din care pot sa bea doar oameni ce au anumite venituri. Deci introducerea discriminarilor in societate este un lucru periculos pentru democratie si libertate, poate mai periculos decat ceea ce s-a intamplat cu cei care au luat credite in franci elvetieni si pe urma n-au mai putut sa plateasca. De aceea trebuie gasite alte cai, iar informarea clientului bancii asupra riscului este o cale potrivita pentru ca-i lasa clientului libertatea de a alege, dar in CUNOSTINTA DE CAUZA. De asemenea clientii bancilor trebuie sa-si asume un risc, altminteri vor dori ca intotdeauna sa-si asume altcineva riscuri pentru ei, eventual intreaga societate – lucru incompatibil cu Constitutia si economia de piata. De aceea e important ca oamenii sa-si asume riscuri, dar sa le cunoasca, deci in cunostinta de cauza.

Lucian Isar
30-09-2016 la ora 10:50 am

Nu este o discriminare in sensul celor punctate de dumneavoastra ci o protectie societala la pacalirea prin complexitatea unui produs

La un produs complex nu esti in cunostinta de cauza fara pregatire demonstrabila

Motanul Incaltat
30-09-2016 la ora 11:25 am

Da, dar protectia societala facuta in felul acesta, cum prevede Directiva aceasta europeana, incalca regulile economiei de piata. Daca la aceste produse financiare ajung doar specialistii, precum Dvs. sau Dl. Moisa Altar si altii, sau doar oamenii foarte bogati, nu se mai poate vorbi de economie de piata si se incalca Constitutia Romaniei. Oamenii trebuie sa-si asume riscuri, asta inseamna sa stie ca se poate si pierde, si ca jocul acesta are perdanti si castigatori chiar daca se joaca dupa regulile jocului, adica fara fraude si trisari. Altminteri oamenii vor fi invatati in continuare ca altii trebuie sa-si asume riscuri pentru ei, ca altii trebuie sa le poarte de grija, ca altii trebuie sa munceasca pentru ei s.a.m.d. Iar societatea romaneasca, daca se va continua in felul acesta, tare mi-e ca se va prabusi intr-o mai mare mizerie.

Motanul Incaltat
30-09-2016 la ora 11:31 am

“La un produs complex nu esti in cunostinta de cauza fara pregatire demonstrabila” – pui mana si citesti. Te duci si intrebi! Altfel pierzi! Asta trebuie sa stie omul nostru si ma gandesc si la tineret care nu prea se munceste cu invatatura, ca “merge si asea”! Pentru ca stie ca chiar daca nu invata “se rezolva” si poate trai mai bine decat unul care si-a tocit coatele pe bancile facultatii, cum se spune. La asa ceva duce o astfel de “protectie” societala.

Lucian Isar
30-09-2016 la ora 1:01 pm

Este ca si cum la o masina actuala de clasa medie producatorul nu ar introduce sistemele de control al directiei si tractiunii sperand ca se autoselecteaza soferii

Nu este unghiul din care formulati dumneavoastra problema

De o maniera relaxata este echivalent a spune nu incercati acasa dupa o cascadorie la care se uita si copii

COMENTEAZA