Dobanda stabilita de BNR pentru romani si Nastratin Hogea (I)

8 august 2016 • Uncategorized

Postat pentru prima data in decembrie 2010, textul nu este doar de actualitate dar incepe explicatia pentru care BNR a mentinut dobanzile ridicate in Romania:
– interes personal pentru accesarea bonusului de performanta BNR (in conditiile de deficit de lichiditate din criza, cu cat dobanda era mai mare cu atat facea BNR profit mai mare in detrimentul companiilor si populatiei)
– Mentinerea artificial ridicata a dobanzilor la titlurile de stat pentru tranzactiile in marja
– Subventionarea bancilor prin mentinerea ridicata a dobanzii la titlurile de stat.

Povestea spune că Nastratin Hogea stătea la un moment dat în piaţa publică şi se ruga, mulțumind divinității. Un cunoscut în trecere îl întreabă care este motivul. Răspunsul a fost că şi-a pierdut măgarul pe când trecea prin piaţă. Contrariat, cunoscutul l-a întrebat – „cum e posibil să mulţumeşti când tocmai l-ai pierdut?”, iar Nastratin i-a răspuns – „cum să nu-i mulţumesc când puteam să fiu şi eu pe el?”

Lăsând alte conotaţii la alegerea cititorului, menţionez că ratarea ţintei de inflaţie în 4 din ultimii 5 ani este un motiv de bucurie pentru naţia română.

Politica monetară are un impact evident asupra economiei reale pe termen scurt şi mediu.

Politica monetară excesiv de restrictivă în România şi întârzierea inexplicabilă a relaxării au influenţat în mod negativ creşterea economică.

Motivul de bucurie este legat de faptul că o forţare şi mai mare înspre atingerea ţintei de inflaţie ar fi fost şi mai detrimentală decât a fost deja pentru creşterea economică a României prezente şi viitoare.

Menirea politicilor economice naţionale este să crească bunăstarea economică prin sporirea prosperităţii cetăţenilor şi asigurarea vitalităţii instituţiilor, chezăşie a unei dezvoltări durabile. Politica monetară ar trebui să contribuie la atingerea acestui ţel prin participarea la mix-ul de politici. Scopul final al politicilor economice naţionale nu este stabilizarea creşterii preţurilor per se, ci maximizarea bunăstării.

Pentru explicitare, mă voi concentra pe dobânda de politică monetară şi pe crearea de avuţie naţională, argumentând în sensul scăderii dobânzii de intervenţie cu jumătate de punct procentual la următoarea şedinţă de politică monetară a BNR.

Creşterea economică în 2011 se va poziţiona marginal în jurul lui zero (+/-0.5%) continuând să fie puternic dependentă de evoluţia incertă a economiei europene. Nici 2012 nu se arată un an care să permită refacerea traiectoriei de convergenţă. Mai mult, criza a afectat structura economiei, a redus PIB-ul potenţial şi a diminuat optimismul creator al antreprenorilor.

În România, BNR are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Preocupările privind asigurarea stabilităţii financiare sunt uşurate prin faptul că 85% din sistemul bancar este “păstorit” de alţii. Instrumentul principal la dispoziţia Băncii Centrale este dobânda care acţionează asupra economiei prin intermediul mecanismului de transmisie.

Pentru o prezentare clară a mecanismului tradiţional de transmisie a politicii monetare un material bun este articolul lui F.S. Mishkin «The Channels of Monetary Transmission: Lessons for Monetary Policy». Pentru cine vrea să citească în română, există acelaşi articol sub o altă semnătură în Caiete de Studii ale BNR 6/1998.

Chiar dacă BNR nu are explicit un mandat dual, în mod implicit ar trebui să ţină cont şi de economia reală. Modelul folosit de ţintire a inflaţiei este de “inspiraţie” cehă şi permite ataşarea unei ponderi pozitive a GDP gap-ului.

Toate ţările europene au în mod implicit grijă nu doar de inflaţie, ci şi de economia reală. SUA are în mod explicit un mandat dual.

Lars E.O. Svensson, un economist cu rezultate notabile în îmbunătăţirea cadrului conceptual de ţintire a inflaţiei, defineşte situaţia în care nu există preocupare pentru variabilitatea output-ului drept un “strict inflation targeter”. Mervyn King, Guvernatorul Băncii Angliei numeşte un bancher central cu o astfel de funcţie obiectiv drept un “inflation nutter“.

Lipsa de transparenţă în cazul Băncii Centrale Române nu ne permite decât să inferăm asupra ponderii economiei reale în funcţia sa de reactie, la modul absolut şi prin comparaţie cu celelalte bănci centrale, din viteza şi amplitudinea măsurilor pre şi post criză.

Ambele categorii de bancheri centrali, atât cei care au o preocupare privind economia reală în mod implicit cât şi cei care o au într-un mod explicit, au scăzut dobânzile rapid şi dramatic pentru a susţine economia.

În cazul României, un grup de economişti au sugerat începând cu primăvara anului 2008 reducerea dobânzilor şi nu creşterea lor. Banca Centrală a decis însă să crească dobânzile şi a aşteptat prudent aproape 2 ani şi confirmarea unei recesiuni de aproape 8% pentru a le reduce.

În 2008 prin decizia greşită de a creşte dobânzile şi prin rezultatele economice dezastruoase din 2009 şi 2010 am avut un exemplu de “justiţie poetică” în sensul unui proces decizional greşit, urmat de un rezultat prost.

O reducere în ianuarie 2011 cu jumătate de punct procentual a dobânzii de intervenţie ar crea bazele unui succes meritat (un proces bun cu un rezultat pe măsură în 2011 şi mai ales în 2012).

Rezultatul tuturor influenţelor asupra economiei a fost o pierdere de avuţie cumulată faţă de un PIB potenţial (descrescător datorită crizei) în perioada 2009-2011 de cca 20% din PIB. Dobânzile real excesiv pozitive în România, în timpul şi înaintea perioadei recesionare, au potenţat pierderea şi au întârziat revenirea din cauza răspunsului lent.

Dacă considerăm că 50% din impact se datorează întârzierilor de reacţie (au întârziat cu 2 ani) şi a nedesfundării canalelor de transmisie ajungem la o pierdere aferentă politicii monetare de 10% din PIB.

Fără această pierdere suplimentară de PIB s-ar fi eliminat necesitatea creşterii TVA din vara.

O analiză recentă a politicii monetare din ultimii 5 ani sugerează că politica monetară a fost pro-cicilică şi profund asimetrică. Această asimetrie în reacţie, mai ales prin întârzierea de reducere şi prin oprirea prea sus a ratei dobânzii din ultima perioadă, au diminuat şi mai mult decât era cazul avuţia naţională şi au amplificat volatilitatea creşterii economice.

Pentru că au fost menţionate în retorica publică PIB-ul potenţial şi competitivitatea, merită şi acum consemnat că există o legătură clară între volatilitatea reală (mişcarea PIB-ului real în jurul PIB-ului potenţial) şi creşterea economică pe termen lung. Această legătură se realizează prin efectele pe care le are asupra productivităţii factorilor totali şi asupra volumului de investiţii în capitalul productiv. Spre exemplificare, o volatilitate sporită a PIB-ului real diminuează apetitul pentru investiţiile ireversibile, existenţa capacităţilor de producţie neutilizate diminuează apetitul de investiţie în noi facilităţi mai performante, un gap recesionar şi fluctuaţiile diminuează calitatea evaluării proiectelor, amplitudinea sporită a gap-ului recesiv afectează inovaţia şi moralul creativ antreprenorial. Nu în ultimul rând, fluctuaţiile economice ample tind să diminueze veniturile Guvernului, ceea ce generează reduceri în investiţiile publice şi spirale de ajustări ale cheltuielilor generale.

La următoarea şedinţă de politică monetară prevăzută a avea loc în ianuarie 2011 următoarele acţiuni ar trebui întreprinse:

– Dobânda de politică monetară să fie redusă cu jumătate de punct procentual de la 6.25% la 5.75%;

– Rata dobânzii la depozite să fie urcată de la 2.25% la 2.75%;

– Rata dobânzii la creditare să fie redusă de la 10.25% la 8.75%;

– Rezerva minimă în Ron să fie redusă cu 5 puncte procentuale.

Este suprinzător că se constată disfuncţionalităţi la mecanismul de transmisie a politicii monetare, cu atâta întârziere şi la sugestia unui dat extern. Reducerea dobânzilor nu este suficientă fără înţelegerea şi îmbunătăţirea acestui mecanism de transmisie, aşa cum se menţiona recent.

Pentru a restabili funcţionarea acestui mecanism, ar trebui întreprinse cu celeritate câteva acţiuni pe partea de lichiditate la termene lungi, încredere şi dobânzi, respectiv credit şi arhitectura sistemului financiar.

Deoarece aspectele referitoare la creditare şi la arhitectura sistemului au fost şi vor mai fi atinse în alte opinii, recomandările referitoare la lichiditate, încredere şi dobânzi ar fi următoarele:

1)    Dobânzile din piaţă ar trebui să conveargă spre dobânda de referinţă pentru a putea transmite mesaje clare şi nu reversibile după doar o săptămână;

2)    Volatilitatea dobânzilor în jurul nivelului dobânzii de referinţă trebuie redusă pentru a spori încrederea băncilor în consecvenţa politicii monetare. Graficul de mai jos sugerează diferenţa dintre implementarea canalului dobânzilor în Polonia şi Ungaria faţă de România. Este evidentă volatilitatea excesivă indusă în România şi consecvenţa în utilizarea instrumentelor care fac ca piaţa să fie reticentă în a promova creditarea în Ron, mai ales pe termene lungi;

3)    Perioada injecţiilor de lichiditate trebuie crescută până aproape de an pentru a amplifica substituţia intertemporală, una din funcţiile instituţiilor financiare fiind de a atrage resurse pe termen scurt şi de a le plasa pe termene lungi;

4)    Reducerea rezervei minime la Ron este menită a restabili încrederea actorilor financiari în consecvenţa politilor precum şi a poziţiona corect faţă de noile prevederi ale formei modificate a Acordului de la Viena;

5)    Utilizarea pe scară largă a instrumentului de piaţă monetară numit „swap valutar” pentru injectarea lichidităţii necesare în Ron pe termene lungi şi echilibrarea mix-ului valutar al bilanţurilor.

Publicat in Standard.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

4 Comentarii

Sofia
08-08-2016 la ora 10:06 am

Având in vedere ca BNR repeta aproape obsesiv ca a făcut profit , pai atunci nu este foarte clar cu cine este in competiție, concurenta prețioasă instituție . Cu cetățenii? , Cu firmele private ? Cu firmele de stat ? Poate noi mirenii nu am înțeles și ar trebui să stim . Dacă BNR este srl, SA , nu ne mai interesează salariile angajaților, si atunci in mod fals ni se induce ideea că BNR veghează la dezvoltarea economiei românești. Pe frontispiciul instituției scrie BNR, si atunci trebuie clarificat dacă nu cumva este o falsă idee, o conducere in eroare .

Sofia
08-08-2016 la ora 10:45 am

Săptămâna trecută la palatul Cotroceni,au fost decorați foștii deținuți politici si felicitări președintelui pentru acest gest . Incredibil cu câtă demnitate s-au prezentat , nu a trebuit să citească dintr-un maldăr de hârtii suferințele . D-na Elena Arnautoiu a spus foarte frumos ca nu au luptapentru avere înaintașii noștri , ci pentru țară. Nu agreez ideea că trebuie să fii sărac , însă nici nu agreez ideea că trebuie să fii tâlhar..

Adpres Media - Adpres.net
08-08-2016 la ora 4:09 pm

[…] ministru Lucian Isar devoalează, într-un text publicat pe blogul personal, motivele pentru care BNR a ţinut ridicate dobânzile pentru români, în timp ce […]

Teoria conspiratiei… « Motanul Incaltat
29-08-2016 la ora 2:17 pm

[…] Daca BNR a dus o astfel de politica procliclica, se pune problema cui i-a folosit din punct de vedere politic? Pentru ca, sa ne intelegem, o astfel de politica monetara dusa de BNR are influente in plan politic cu sensul de:” Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.„. Deci cui i-a folosit supraincalzirea economiei in perioada de boom si, mai ales, cui i-a folosit agravarea recesiunii? Eu ma uit, spre exemplu, la ce scrie Dl. Isar, spre exemplu aici: […]

COMENTEAZA