Conversie versus vanzarea portofoliilor: 5 la 1 pentru conversie in favoarea bancilor care raman in Romania

14 octombrie 2016 • Uncategorized

Conversia creditelor denominate in franci elvetieni la curs istoric a fost discutata din numeroase unghiuri.

Un argument valid a fost cel legat de practici inselatoare si exotismul pachetului de credit ipotecar in franci elvetieni. Aceste aspecte sunt vizate si de directive europene.

Un unghi care a scapat unei popularizari adecvate a fost comparatia dintre conversia la curs istoric si vanzarea foarte stranie a portofoliilor la discounturi semnificative.

O resetare a cursului permite in cele mai multe cazuri plata datoriei. Plata datoriei si un client robust este de preferat pentru o banca comerciala care vrea sa continue afacerile in Romania.

Desigur ca o banca comerciala care oricum vrea sa paraseasca Romania doar ca inca nu a gasit usa de iesire prefera vanzarea portofoliului catre prietenosi, scandal si amenintari. Daca in plus BNR ajuta argumentatia de acest tip, cu atat mai banos exitul. Este de sperat ca eforturile nu sunt pentru acoperirea taxei de intrare pe piata.

Exemplele din piata legate de preturile la care s-au vandut portofolii de credite exprimate in franci elevetieni sugereaza ca beneficiul unei banci comerciale ce doreste sa continue afacerile in Romania este de 5 la 1 in favoarea conversiei la curs istoric comparativ cu vanzarea la discount major a portofoliului devenit delincvent.

Provizionarea pentru riscuri de natura legala sunt normale si frecvente in alte tari si ar fi o surpriza ca Supravegherea BNR sa nu cunoasca aceste aspecte.

Un exemplu recent pentru conturarea ideilor anterioare:

Portofoliul Piraeus Bank Romania intitulat Elisabeth de 164 milioane euro din care 36% credite in franci elvetieni a fost vandut catre Kruk cu doar 10 milioane de euro.

Link aici
http://mirsanu.ro/9516-2/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Conversie versus vanzarea portofoliilor: 5 la 1 pentru conversie in favoarea bancilor care raman in Romania, 3.7 out of 5 based on 3 ratings

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

6 Comentarii

Radu
14-10-2016 la ora 6:33 am

Deci asa zisa expropriere pe care bancile o reclama ca urmare a conversiei e mai profitabila decat metodele de autoexpropriere practicate de banci prin vanzarea neperformantelor pe 2 lei.Eu zic ca cel putin in ultimii ani ,daca bancile nu se lacomeau si nu se uitau doar la tinte de profit ambitioase puteau gasi cai de negociere avantajoase pt ambele parti.Pana la urma daca au dat credite in chf stiind ca exista un risc iar riscul s-a materializat era normal sa preia cel putin 50% din consecinta acelui risc.Pt ca pana la urma un contract trebuie sa fie echitabil pt ambele parti iar cel care vinde un credit, in calitate de profesionist ,se presupune ca cunoaste riscurile mai bine decat
imprumutatul .Sa folosesti asimetria informationala pt castig mutand riscul doar la cel care imprumuta e cel putin imoral daca nu si nelegal.

Lucian Isar
14-10-2016 la ora 6:58 am

Argumentul dupa care se ascunde o practica cu multa culoare romaneasca este asa numita evitare a hazardului moral

Radu
14-10-2016 la ora 8:09 am

Asta imi aduce aminte de o zicere a dl Vasilescu acum cativa ani in care indemna bancile sa angajeze psihologi ,filozofi, sociologi pt a deveni mai prietenoase cu clientii si ai intelege :) Cate or fi angajat ? :) Daca definim hazardul moral doar cum le convine celor care au pozitii de putere prin contractele incheiate si abuzeaza de aceasta putere obtinem o varianta de filozofie damboviteana taman buna de un doctorat :) Asteptam posturi de specialisti in hazard moral la BNR si introducerea unui comision de hazard moral in contracte :) La darea in plata nu le-a prea iesit prognoza cu hazardul :)

Lucian Isar
14-10-2016 la ora 8:59 am

Acum au plusat cu lobby si amenintari

AristotelCostel
14-10-2016 la ora 12:04 pm

“Daca in plus BNR ajuta argumentatia de acest tip, cu atat mai banos exitul.”

Aici e și micul secret al “atacului pe leu”. BNR a depreciat singură leul în ianuarie 2009. În toamna lui 2008 era încă mult prea devreme.
Unul dintre papagalii BNR, cel mai probabil Vasilescu, afirma la acea oră că rezerva BNR trebuie să asigure exitul capitalului străin care a venit în România să dezvolte și să construiască zgârie-nori. Deci, în viziunea papagalului trimis de cozile de topor, ”investitorii” trebuiau ajutați să plece nejumuliți.

Lucian Isar
14-10-2016 la ora 12:22 pm

Exact

COMENTEAZA