Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei


25 ianuarie 2011 • Macro, Media

Privind un câmp înzăpezit nu poţi să nu te gîndeşti cum poţi să te deplasezi într-o anumită direcţie fără repere or cu repere false. Acest gând duce uşor la situaţia României în căutarea unei creşteri economice sănătoase şi sustenabile .

Am avut în trecut creştere dar bineînţeles ex-post a fost etichetată drept nesustenabilă şi nesănătoasă. 
Momentan unii economişti speră intr-o creştere exogenă iar alţii pledează pentru una endogenă.

Creşterea endogenă este creşterea economică pe termen lung la o rată determinată de forţele interne sistemului economic, în particular, acele forţe care guvernează motivaţiile de a inova şi a creea cunoaştere tehnologică. Teoria de creştere Schumpeteriana dezvoltată de Aghion and Howitt (1992) şi Grossman and Helpman (1991) se concentreaza pe inovaţiile care sporesc calitatea produselor ceea ce fac vetuste produsele mai vechi printr-un proces pe care Schumpeter (1942) l-a numit distrugere creativă.

Unii dintre formatorii de opinii români folosesc ca şi repere diferite concepte cum ar fi competitivitate, inovaţie şi eficienţă. În discursul presedintelui SUA au o semnificatie, in cazul României au alta. Cum nu ne situam  printre ţările aflate aproape de frontiera tehnologică globala prescripţiile acestei paradigme de creştere din perspectiva României sunt diferite faţă de cele pentru SUA.

Aglomerarea de concepte similare sugerează că inspiraţia provine ori de la discursurile liderilor globali ori de la modele de creştere endogenă de sorginte Schumpeteriană, teza majoră fiind distrugerea creativă . Un prieten sugera in gluma ca in cazul Romaniei se poate reboteza in inconştienţa distructiva.
Impozitele, care au curăţat firmele mici în anii trecuţi şi prelungirea recesiunii de către politica monetară în defazaj voit cu ciclul economic, înclină spre o astfel de distrugere.

Segregarea între politicile de stabilizare pe termen scurt şi creşterea economică pe termen lung, de multe ori presupusă pentru usurinţă în manualele de până la nivel intermediar , este pusă în cauză de către teoriile avansate şi de către studiile empirice.

Modelele din această familie nu doar explică destul de bine diferenţele de creştere dintre diferite tări de-a lungul timpului, dar au şi posibilitatea de a fi utile pentru a calibra politicile economice .

Problema apare când politicile nu sunt nuanţate în funcţie de situaţia reală tării, în termenii paradigmei schumpeteriene mai sus menţionate, în funcţie de poziţionarea faţă de frontiera tehnologică.

Rezultatul este 
eradicarea firmelor fără a le da posibilitatea să se miste spre frontiera de inovaţie, în pas cu, de exemplu, poziţia faţă de frontiera tehnologică a sectoarelor economice nationale ori structura sistemului financiar .

Dacă într-un câmp de zăpada imens e mai greu de ştiut unde te situezi, în cazul situaţiei economice a României poziţionarea fată de frontiera tehnologică este mai simplă. Altfel spus dacă dorinţa şi putinţa nu sunt aliniate, politicile sugerate s-ar putea să nu ducă în direcţia bună. Rezultatele ultimilor ani sugerează exact aceasta situaţie.

O volatilitilitate macroeconomică sporită se translatează în recesiuni mai abrupte şi afectează propensiunea firmelor de a se angaja în investiţii. Aceasta constatare teoretică a găsit numeroase confirmări empirice. Mai mult, cu cât dezvoltarea pieţelor financiare nu susţin intermedieri pe termen lung, cu atit investiţiile în cercetare, inovaţie, înlocuirea capacităţilor de producţie devin prociclice. Această situaţie este evidentă în România, unde, modul de implementare a politicilor monetare au condus la scurtarea termenului de intermediere financiară .
Aceleaşi studii concluzionează că dobânzi nominale scăzute la termene lungi în timpul recesiunilor sporesc ritmul de creştere al productivităţii prin reducerea magnitudinii pierderilor de output induse de imperfecţiunile pietelor într-o recesiune (în particular de cele ale pieţei creditului ) , fapt ce ar permite firmelor cu constrângeri de credit  să-şi menţină investiţiile direcţionate spre creştere pe parcursul ciclurilor de business.

Dacă firmele ar putea să se imprumute pentru a se restructura iar muncitorii pentru a se reloca ori să-şi primenească capitalul uman recomandarea clară ar fi să laşi pieţele să opereze şi să nu intervii în nici o etapă a ciclului.

Când pieţele de credit sunt segmentate, neoperabile ori pur şi simplu existente doar pe termen scurt şi la preţuri prohibitive, cum e cazul României, nu este atât de evident că există resurse şi dorinţa să inovezi şi reorganizezi în recesiune.

Inovarea inseamnă că firmele trebuie să supravietuiască şocurilor de lichiditate temporară iar o politică monetară restrictivă şi care conduce la eurizarea economiei nu ajută în acest sens . În plus, volatilitatea macroeconomică sporită creează şi mai multe probleme din această perspectivă.

Referitor la economisire, dacă pentru o ţară aflată aproape de frontieră nu sunt foarte relevante economiile private ori ale statului, în cazul celorlalte, sunt foarte importante.

Teoria Schumpeteriană sugerează că spre deosebire de comportamentul în proximitatea frontierei, care constă într-o sporire a creativităţii  prin intrări, ieşiri şi alte miscări în piată, în  cazul situării mai departe de frontieră, ameninţarea de intrare pe piaţă mai ales a unor actori mai bine echipaţi, nu face decât să inhibe şi să descurajeze inovaţia şi competiţia în firmele locale mai puţin echipate .

Gerschenkron a realizat o analiză în care evidenţia “avantajul înapoierii” în sensul că o ţară mai în urma frontierei globale a tehnologiei va creşte mai repede, dată fiind frecvenţa implementării inovaţiilor, deoarece, se realizează îmbunătăţiri calitative mai ample cu cât e mai în urmă. Aceeaşi analiză relevă faptul că o ţară aflată mai departe de frontiera globală a tehnologiei ar trebui să implementeze politici şi instituţii care favorizează implementarea inovaţiilor şi doar în momentul în care se apropie de frontieră să schimbe registrul în favorizarea generării de inovaţii pentru a menţine creşterea .

Referitor la educaţie, ( printr-un astfel de unghi alternativ ar trebui privită noua reformă a educaţiei ) investiţia în forme avansate de învătămint au un efect mai mare în tările aflate mai aproape de frontieră şi care încearcă să genereze noi descoperiri, în timp ce învestiţii semnificative în educaţia primară şi secundară sunt mai probabile să facă diferenţa asupra abilităţii tării de a implementa tehnologiile de frontieră existente.

Prin urmare deoarece în situaţia României exista o nevoie de transfer de tehnologie în condiţii de imbunătăţire a condiţiilor de creditare, soluţiile din perspectiva paradigmei schumpeteriene sunt iniţiere de structuri de transfer de know how de genul polilor de creştere care să permită revărsări pozitive în educaţie şi societate precum şi crearea unui cadru de politică monetară care să ajute finanţarea la rate normale şi în condiţii atractive. În plus statul ar trebui să folosească anvelopa de garanţii pentru a potenţa spaţiul de creditare pentru proiecte de investiţii.

Publicat pe standard.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

6 Comentarii

[…] Impactul masurilor actuale a fost mentionat in numeroase opinii de la  “IMF şi scaunul cu trei picioare”, la “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei”. […]

[…] banda de 4-5% pentru un numar important de ani deoarece: – este departe de frontiera tehnologica ( “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei”) si prin urmare salturile sunt posibile; – are ineficiente nemonetizate si resurse neexploatate; – […]

[…] Generarea cresterii economice in conditii de potential ne-monetizat si restrictii bugetare isi trage resortul si din teoria de crestere Schumpeteriana, idei exprimate si in opinia “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei” […]

[…] Generarea cresterii economice in conditii de potential ne-monetizat si restrictii bugetare isi trage resortul si din teoria de crestere Schumpeteriana, idei exprimate si in opinia “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei” […]

[…] Generarea cresterii economice in conditii de potential ne-monetizat si restrictii bugetare isi trage resortul si din teoria de crestere Schumpeteriana, idei exprimate si in opinia “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei” […]

[…] Generarea cresterii economice in conditii de potential ne-monetizat si restrictii bugetare isi trage resortul si din teoria de crestere Schumpeteriana, idei exprimate si in opinia “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei” […]

COMENTEAZA