Sfatul analistului financiar. Cadrul de alocare a averii în patru culori (Partea 1)

17 decembrie 2010 • Media, Money matters

Acest articol este primul dintr-o serie care încearcă să propună un cadru de alocare a averii, menit să răspundă atât realităţilor, cât şi evoluţiilor teoretice recente.  Va fi scalabil în sensul, că va fi aplicabil atât sumelor mici cât şi celor mari. Exemplele de produse şi strategiile vor completa expunerile ulterioare.

Cum aminteam într-un articol de acum doi ani, demersul investiţional şi rezultatul poate fi într-una din urmatoarele situaţii (“Winning decisions” de E. Russo si P.J.H. Schoemaker):

1. demers prost, rezultat prost: justiţie poetică;

2. demers bun, rezultat prost: rateu;

3. demers prost, rezultat bun: noroc chior;

4. demers bun, rezultat bun: succes meritat.

Eu voi încerca doar să creionez un demers bun. Această afirmaţie trimite cu gândul la unul din experimentele citate frecvent în literatura de specialitate, a finanţelor comportamentale care susţin că mai mult de 80% din respondenţi conduc mai bine decât media .

Nu putem decât să sperăm că eroarea de apreciere nu e atât de mare şi în acest caz .

Alocarea averii la acest moment trebuie să ţină cont de cel puţin următoarele aspecte :

– Speranţa de viaţă medie este în creştere şi prin urmare este necesară o sumă mai mare pentru a asigura un anumit standard de viaţă la pensionare ;

– Statele fac din ce în ce mai greu faţă să asigure o pensie decentă şi prin urmare gestiunea activă a pensiei va fi transferată către individ ;

– Un număr din ce în ce mai mare de manageri de portofolii au un grad mare de corelare a strategiilor (un profund comportament de turmă) ;

– Un număr din ce în ce mai mare din puţinele active disponibile spre investire în ţările emergente sunt foarte bine corelate ;

– Ingineria financiară a progresat şi permite o sumedenie de suprafeţe de beneficiu risk la nivel de sume mici ;

– Modelele de diversificare multimoment şi intertemporale au început să fie mai bine cunoscute.

Teoria standard referitoare la diversificarea portofoliului (Markovitz) şi cele dinamice (Merton)  trebuie extinsă pentru a ţine cont de o mulţime de aspecte printre care de lipsa de instrumente în anumite pieţe, non normalitatea distribuţiilor , dinamica corelaţiilor. În plus o alocare de avere trebuie să ţină cont că un individ are anumite abordări de lifestyle, că trebuie să şi îndeplinească anumite obligaţii, că are o anumită avere, nu ştim de la bun început care este perioada de timp pe care trebuie investit şi care sunt evenimentele legate de evoluţia portofoliului ce pot schimba radical şi flxurile şi perspectivele şi aversiunea la risk. Altfel spus, nu contează doar destinaţia ci şi plimbarea.

Majoritatea discuţiilor tratează evoluţiile şi modelele la nivel agregat şi nu ţin cont de aşa numita dimensiune personală a riskului. Pentru exemplificare, câteva componente ale riskului la nivel personal, ar fi volatilitatea fluxurilor de încasări / plăţi ( fără legătură cu alocarea activelor), etapa din viaţă, capacitatea de a şi diminua nivelul de trai , evenimentele cu probabilitate mică de realizare dar cu impact imens.

Pentru a încheia retorica iniţială, ar trebui să mai menţionăm că:

– majoritatea discuţiilor tratează evoluţiile şi modelele la nivel agregat şi nu ţin cont de aşa numita dimensiune personală a riskului ;

– oamenii au o serie de propensiuni şi iraţionalităţi naturale ;

– majoritatea oamenilor îşi doresc să transceadă actuala condiţie, ori într-un mod gradual (secvential), ori aspiraţional în salturi;

– majoritatea oamenilor ar dori un anumit grad de protecţie pentru evenimentele cu probabilitate mică de realizare dar cu impact mare.

Suprapunând toate aceste considerente rezultă un portofoliu în patru culori , 4 grupări de produse corespunzatoare la 4 dimensiuni ale riskului .

Prima dimensiune botezată Platina, reprezintă pe cea care încearcă să asigure siguranţa, să elimine stresul financiar, să protejeze la evenimente neprevăzute şi să evite scăderi dramatice în nivelul de trai. Am ales această culoare care reprezintă vârful ofertei de produse de managementul averilor pentru că în realitate o astfel de propunere trebuie sa înceapă cu diminuarea stresului. Alocările în acest sector vor aduce venituri sub piaţă dar vor limita pierderile.

A doua dimensiune botezată Turcoaz trebuie să asigure o probabilitate ridicată ca individul să îşi menţină nivelul de trai. Altfel spus să se poată menţine în grupul de semeni pe care şi-i defineşte în mod onest ca şi aparţinând. Aceasta alocare este similară cu discursurile de diversificare din teoria markovitz asigurând rentabilităţi de piaţa ajustate la risk (definit ca şi volatilitate).

A treia dimensiune botezată Albastru trebuie să asigure o probabilitate decentă ca invidul să se menţină cu nivelul de trai în grupul de semeni pe care şi l-a definit în mod ambiţios. Această categorie ţine cont de înclinaţia oamenilor de a fi optimişti şi puţin autocritici în a şi defini grupul ţintă. Aceasta alocare intră în zona transcenderii incrementale şi a altor dimensiuni de risk.

A patra dimensiune botezată Violet trebuie să asigure rentabilităţi superioare dar cu riskul pierderii a unor părţi de capital. Aceasta corespunde nevoii de a face salturi aspiraţionale.

Un cadru de alocare a averii va fi elaborat pe parcursul prezentărilor viitoare . Pentru o mai bună vizualizare versiunea simplistă este echivalenţa unui portofoliu standard diversificat pe mai multe dimensiuni de risk cu protecţie la pierderi şi cu potenţial sporit la mişcări pozitive.

Publicat in Ziuaveche.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

0 Comentarii

COMENTEAZA