Condiţii şi condiţionări

2 decembrie 2010 • All, Banking at Large, Media

În cea mai recentă carte a sa, “Think Twice”, analistul Michael J. Mauboussin sugerează că deciziile cele mai la îndemână nu sunt întotdeauna cele optime.

Una dintre tezele emise în ultima perioadă este aceea că lichiditatea excesivă existentă în sistemul bancar asigură cadrul necesar reluării creditării. În realitate, lichiditatea excesivă pe termen scurt nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru reluarea creditării. Un demers constructiv constă în asigurarea unei lichidităţi suficiente, nu doar declarativ adecvate, la termene lungi de timp pentru a uşura intermedierea inter-temporală, a micşora volatilitatea implicită şi a încuraja crearea unei curbe de dobândă.

Convergenţa ratelor de piaţă cu cele de referinţă reprezintă o condiţie sine qua non pentru eliminarea problemelor de semnal distorsionat. Mai mult, sunt necesare semnale clare referitoare la relaxarea condiţiilor monetare în sens larg şi în linie cu o politică economică direcţionată spre sporirea avuţiei naţionale şi nu doar având ca unic scop atingerea unei rate scăzute de inflaţie. O inflaţie redusă nu este un scop în sine, mai ales în cazul în care ne plasăm deja în zona de 3-4%, din care o mare parte este datorată ajustării preţurilor administrate. În aceste condiţii, orice forţare a vitezei de reducere are un impact negativ masiv asupra creşterii economice.

Lărgind contextul discuţiei, condiţiile relevante pentru o evoluţie pozitivă a creditării ţin în cea mai mare măsură de noi şi sunt următoarele: mentalitatea de creştere, reducerea incertitudinii, cadrul de reglementare al industriei, arhitectura macro-economică favorabilă competitivităţii, cererea de credit, educaţia actorilor economici, axe de dezvoltare durabilă şi extinderea surselor de finanţare.

Mentalitatea de creştere reprezintă un meta-nivel şi presupune înţelegerea ecosistemului economic ca pe un sistem complex adaptativ. Acest demers trebuie privit ca alternativă la abordarea statică care încearcă să conecteze şi să mobilizeze doar resursele identificate intern şi să marşeze doar pe reducerea deficitelor. Mentalitatea de creştere utilizează resursele interne şi externe, accelerând învăţarea şi îmbunătăţind performanţa. Un discurs bazat doar pe fatalităţi, exogenităţi şi vinovaţi nu face decât să reducă şansele de revenire economică a României.

Reducerea incertitudinii privind viitorul economic presupune creionarea unor posibile suprafeţe de risc. Nu haosul politic micşorează încrederea investitorilor, ci lipsa unor politici economice ce inspiră optimism. Acestea trebuie să transmită o viziune şi traiectorii fezabile de sporire a prosperităţii naţionale faţă de ceilalţi concurenţi şi nu să fie doar exerciţii de retorică pe tema reducerii deficitelor. Reducerea deficitelor fără o construcţie paralelă a creşterii economice poate genera o spirală negativă auto-susţinută.

Cadrul de reglementare al industriei bancare trebuie să fie în mod consistent propice creditării pe termen mediu şi lung. Elementele suplimentare necesare în acest moment sunt: modificarea metodologiei de provizionare pentru a o aduce la standardele contabile internaţionale (IFRS), modificarea legii insolvenţei pentru a echilibra poziţiile creditatului şi creditorului în procesul de insolvenţă, rezerva minimă în lei să conveargă la zero pentru a reporni finanţarea în lei şi pentru a decelera euro-izarea şi promovarea unor structuri de dispersie a riscurilor.

Peisajul macroeconomic favorizant pentru sporirea competitivităţii trebuie să cuprindă şi următoarele: o legislaţie flexibilă a muncii, predictibilitate şi competitivitate fiscală privită pe baze naţional relative, un sistem educaţional relevant pentru viitoarele nevoi societale şi nu bazat pe actualele constrângeri ori interese, precum şi eliminarea arieratelor prin implementarea de exemplu a unor platforme multi-agenţi de scontare.

Concurenţa în piaţa de intermediere financiară se poate creşte prin acceptarea de noi jucători, specializaţi, şi ideal cu acţionariat local pentru potenţarea capitalului şi a intereselor autohtone. Intermedierea clasică devine desuetă în multe jurisdicţii şi prin urmare piaţa ar trebui lăsată să evolueze în salturi, nu doar incremental.

Lipsa personalului calificat se repercutează asupra expansiunii creditării. Evoluţia recentă a creat o migrare a personalului bancar către

partea de retail şi a generat o subdimensionare a componentei corporate. Redimensionarea

forţei de muncă, introducerea de programe de instruire, atragerea românilor emigraţi şi extinderea diferitelor entităţi cu abilităţi alternative în universul financiar accelerează evoluţia pe curba învăţării.

Cererea poate fi crescută prin promovarea unor campioni locali, aprobarea cât mai rapidă a legislaţiei “discutabile” privind parteneriatul public privat (PPP), lansarea axelor naţionale de dezvoltare, promovarea surselor alternative de capitalizare a diferitelor companii, promovarea conceptului de project finance, susţinerea formării de companii de rating independente, stimularea pieţei de obligaţiuni corporatiste şi susţinerea de vehicule financiare alternative. Promovarea agresivă pe pieţe externe ne-tapate în prezent, dar cu istoria relaţională a unor avantaje comparative existente ori construibile diminuează riscul de dependenţă exagerată faţă de Uniunea Europeană şi generează finanţarea necesară.

Publicat in Ziarul financiar.

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

3 Comentarii

[…] Pentru reluarea decisiva a creditarii sunt necesare o serie de ajustari. Dezvoltarea lor a fost facuta in 2010 in opinia “Conditii si Conditionari”. […]

COMENTEAZA