Oficial ne merge bine

7 februarie 2011 • Macro, Media

În filmul “Wag the dog” cu Dustin Hoffman și Robert de Niro, este vorba despre regizarea unui război care să distragă atenţia prin acoperirea media de la agenda publică.

În lipsa unor ştiri şi realizări economice care să valideze optimismul şi cu speranţa că lucrurile se întorc natural spre zero, se aduce în discuţie acum un război recent câştigat – reducerea deficitelor.

S-au câştigat războaiele media, dar ţara a fost menţinută în recesiune. Din păcate, lipsa unei viziuni de ansamblu pe termen mediu și lung şi doar reducerea deficitelor au îndepărtat creşterea economică în 2010.

După ce în 2009 ne-am propus o creştere de 5 – 6 % şi am obţinut o descreştere de 7,1%, aflăm că pentru 2010 creşterea economică nu a fost un obiectiv. Toate celelalte ţări au fost preocupate de creşterea economică, chiar şi acolo unde inflaţia era mare.

2010 a fost un an ratat din punct de vedere al creşterii economice. S-au pierdut 2 % din PIB faţă de punctul zero şi 4% din PIB-ul potenţial. Mai mult, în perioada 2009 – 2011, România a pierdut 20% faţă de creşterea potenţială şi 10% faţă de zero. În termeni de venituri bugetare, înseamnă o pierdere de 6,6 %, respectiv 3,3 % din PIB, suficient cât să nu mai fie nevoie de ajustările de pe o zi pe alta de genul majorării de TVA.

Scutul creşterii inflaţioniste ascunde lipsa de deschidere la ideile economiştilor români şi străini care arată calea spre creşterea PIB-ului potenţial şi spre menţinerea economiei în zona respectivă în condiţiile deficitelor menţionate. Dacă se poate în alte economii, se poate şi la noi cu o strategie adaptată specificului românesc.

Regula lui “44″  ar trebui respectată până în 2015, mai ales că nimeni nu mai crede că România va adopta euro în 2015: 4 % deficit bugetar pentru a permite spațiu investițional suplimentar şi 4 % mijlocul intervalului ţintă pentru inflaţie. Beneficiile sunt evidente, iar o creştere economică având o inflaţie în banda lui 4 % nu poate fi numită creştere inflaţionistă în România.

În 2010, celelalte ţări din regiune lovite de criză au ieşit din recesiune cu costuri sociale mult mai mici, în timp ce România nu a avut creştere economică.

Un motiv ar fi o serie de mişcări de politică monetară care au favorizat lipsa de pregătire a economiei şi au potenţat criza.

În plus, spirala prin care se reduc cheltuielile până se atinge nivelul veniturilor, în condiţiile în care creşterea economică nu se află printre obiective, e sortită eşecului. Preocuparea ar trebui să fie pentru maximizarea veniturilor.

O serie de factori au făcut situaţia actuală posibilă.

În primul rând, permiterea aprecierii monedei naţionale în 2007. Aceasta a fost o situaţie de manual care se numeşte Dutch Disease şi nu ar trebui să se mai permită în politicile moderne. Şi atunci scenariul de război câştigat gâdilă patriotismul prin tema leului puternic. Această apreciere a influenţat negativ economia şi a contribuit la amplitutidinea corecţiei astfel:

  • a contribuit la eliminarea exportatorilor români de pe piaţă şi nu a permis apariţia de noi iniţiative, încetinind evoluţia pilonului real al economiei;
  • a creat falsa percepţie de avuţie şi a potenţat finanţarea în euro mai ales a persoanelor fizice,
    ancorându-le nefondat anticipările;
  • a menţinut finanţarea mai ales în euro şi concentrată pe retail.

În al doilea rând, politica monetară a rămas restrictivă până la începutul anului 2010, mult după ce România bifase -7,1 % în 2009, cu toate că o serie de economişti au sugerat iminenţa unei contracţii .

În preajma alegerilor, lipsa de control pe piaţa valutară generată de corecţia deficitului de cont curent plus surescitarea generată de lipsa de experienţă cu liberalizarea contului de capital, a generat implicarea FMI cu programe de austeritate.

În 2009, ignorarea realităţilor economice şi optimismul neancorat corect au contribuit la menţinerea politicii monetare restrictive, au segmentat piaţa creditului şi nu au permis repornirea creditării. În această perioadă, măsurile au fost prociclice, amplificând mişcarea descedentă.

Alte ţări, de exemplu Polonia, au relaxat politica monetară încă din 2008, în condiţiile în care zona fiscală nu arăta excelent.

Cu o politică monetară care ar fi scăzut dobânzile la timp şi ar fi favorizat creditele de investiţii în defavoarea celor de consum, 2009 ar fi avut o scădere de circa 4 %, dar 2010 ar fi fost pe plus.

Favorizarea creditelor de investiţii ar putea fi realizată uşor: de exemplu, prin micşorarea semnificativă a rezervei în contrapartida creditelor de investiţii. O diferenţă semnificativă a rezervei minime crează o motivaţie suplimentară băncilor să investească în sporirea numărului şi a capitalului uman din corporate banking, comparative cu zona de retail, astfel încât acest canal menit să dezvolte partea economiei reale să funcţioneze mai  bine.

Politicile necorelate cu  ciclul economic şi cu segmentarea pieţei creditului au fost determinantul necesarului de bani care s-a tradus printre altele prin creşterea TVA-ului.

Atâta timp cât la nivel foarte optimist am avut -7,1 %, la optimist -1,9 % şi la rezervat optimist în jur de zero, sperăm într-un pesimism constructiv pentru a trece pe plus în 2012.

În condiţiile în care veniturile bugetare sunt relativ fixe, raportat la PIB, pentru a ieşi din spirala ajustărilor accentul trebuie pus pe creşterea economică endogenă, adică generată prin mişcările actorilor economici interni.

Fără o arhitectură a pilonului economiei reale şi o ajustare a politicilor publice care să îl favorizeze, vom continua să dăm vina pentru lipsa de dezvoltare economică pe Uniunea Europeană sau pe FMI, pentru măsuri pe care aceste organizaţii le consideră apanajul autorităţilor naţionale.

2011 poate fi un an de creştere economică în condiţiile unei abordări constructive şi nu ca rezultat al reducerii deficitelor.

Publicat in standard.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

4 Comentarii

bogdan bacanu
30-04-2011 la ora 7:22 pm

Imi pare rau ca te-am remarcat asa tirziu, omule! Esti bun si reconfortant, mai ales in “oglinda” cu un specialist cu nume cu aceeasi radacina…

Lavinia
28-08-2011 la ora 9:06 pm

Taleb scrie o noua carte, si din cand in cand ne da parti din ea pe fb. Dar tu esti ultimul umanoid fara fb :)) >:D<.

http://fooledbyrandomness.com/birds.pdf

M. Edward
14-09-2011 la ora 8:13 pm

Domnule Isar, v-as fi recunoscator daca NU ne-ati da uitarii si ati reusi sa va faceti timp pentru a pastra o continuitate a postarilor dvs. Astept(am) cu deosebit interes analizele si parerile dvs care, de cele mai multe ori ofera o perspectiva deosebita asupra cursului si ratiunii economice . . . Sunteti una dintre putinele voci avizate si capabila in a prezenta propria optica, astfel oferindu-ne sansa de a observa sau de a ne confirma opiniile. Cu deosebit respect M. Edward

Lavinia
14-10-2011 la ora 11:47 pm

COMENTEAZA