Dobanda si Nastratin Hogea (II)

22 decembrie 2010 • Macro, Media

Imaginaţi-vă un şofer în noapte care vă tot frânează în faţă deoarece fie nu cunoaşte drumul, fie nu vede bine ori nu distinge corect umbrele şi nuanţele de gri. Acesta este efectul pe care îl are volatilitatea întreţinută a dobânzilor pe termen scurt asupra creditării bancare în moneda locală.

Lipsa de viziune şi rezultate în deblocarea canalului de dobândă este una din componentele majore care exagerează eurizarea ţării, impiedică revenirea pe creştere şi amplifică decalajele sociale, ca rezultat colateral.

După cum o demonstrează istoria, unele ţări dolarizate când au dorit au reversat trendul.

Dobânzile ca preţuri macro sunt cruciale în impulsionarea economiilor cu creştere economică sub optimă prin menţinerea la nivel-ul PIB-ului potenţial. Efectul subversiv este ca o politică monetară prea restrictivă în sens larg şi afectează negativ însuşi PIB-ul potenţial. Mai mult, o politică monetară prea restrictivă pentru realităţile timpului exagerează decalajele sociale şi handicapează capacitatea afacerilor locale de a concura în aceleaşi condiţii financiare cu vecinii.

Efectul maxim al unei schimbări de dobândă are nevoie de câteva trimestre pentru a se manifesta, dobânda având efecte în viitor. Politica monetară are un caracter forward looking. Ţinând cont că avem încredere în prognozele de inflaţie ale BNR, dobânda reală viitoare va fi în continuare pozitivă şi după reducerea cu jumătate de punct procentual. În determinarea dobânzii reale, cea nominală trebuie comparată cu inflaţia viitoare şi nu cu cea prezentă. Suplimentar, aşa cum s-a arătat recent într-un foarte bun articol, BNR are un impact limitat asupra inflaţiei din România influenţând de exemplu doar 32% din coşul folosit pentru calculul CPI inflation.

Altfel spus, în încercarea de a avea efect asupra a 32% din CPI, politica monetară restrictivă, prociclică şi asimetrică afectează puternic creşterea economică.

În acest moment, piaţa dobânzilor este în continuare decuplată. Există lichiditate şi dobânzi foarte scăzute în piaţa interbancară la termene scurte, o dobândă de intervenţie în mijloc care şi-a pierdut caracterul de semnal şi pe deasupra o piaţă decuplată a depozitelor şi creditelor. În toate economiile Lumii aceste dobânzi au o legătură intrinsecă.

Prin urmare, ceea ce trebuie realizat este ca dobânzile din piaţa bancară să conveargă la noua dobândă scăzută de politică monetară. Mai mult, injectarea de lichiditate la termene lungi şi folosirea produselor de piaţă monetară numite “swapuri valutare” vor avea ca rol reducerea dobânzilor la credite precum şi scăderea dobânzilor la depozite pentru a ajuta la intermedierea intratemporală.

O simulare a unui universitar român care priveşte legătura dintre creşterea economică, nivelul dobânzilor şi volumul investiţiilor sugerează că o dobândă medie optimă ar fi în jur de 10%. Dobânzile la finanţările în Ron ar trebui să se situeze în funcţie de riscul proiectului în jurul acestei valori în scădere de la o medie de cca 11.5 % acum.

Volatilitatea extremă a dobânzilor la termene scurte în piaţa interbancară şi decuplarea dobânzilor contribuie la lipsa de finanţare în Ron pe termene lungi, iar în cazurile în care exista, la transferarea către clienţi a unei extra prime.

Reducerea dobânzilor la Ron, lungirea tenor-ului şi reducerea volatilităţii pe termen scurt au menirea de a reporni creditarea în condiţii competitive şi de a nu permite o deteriorare şi mai mare a PIB-ului potenţial. Această măsură a PIB-ului trebuie luată în calcul în discuţiile privind convergenţa reală susţinută pe termen lung cu Uniunea Europeană. Investiţiile sunt cruciale pentru formarea capitalului productiv, determinante pentru creşterea PIB-ului real şi potenţial.  Mai mult, există o legătură clară între volatilitatea reală şi creşterea economică pe termen lung care se propagă prin efectele asupra productivităţii totale şi a investiţiilor în capital fix. O reducere a dobânzii de intervenţie micşorează volatilitatea macroeconomică. O consecinţă a unei volatilităţi macroeconomice mai mici si a unui venit pe cap de locuitor mai mare este tendinţa spre o mai ampla echitate socială. Valabil in cazul situatiei actuale a Romaniei si pentru suporterii si pentru detractorii curbelor S.S.Kuznets. În plus, ar mai aplana din pro-ciclicitatea şi asimetria de reacţie.

Proiectele finanţabile şi partea de co-finanţare au nevoie de dobânzi reduse după costurile intermedierii financiare şi de tenor-uri lungi pentru a nu pune presiune pe cash flow-uri în fazele incipiente de dezvoltare. Aceasta nu se poate realiza decât prin reducerea dobânzilor şi lungirea curbei.

Un avantaj suplimentar al reducerii dobânzilor pe termen lung la Ron este acela că antreprenorii români pot deveni competitivi la nivel regional nu doar prin faptul că sunt antrenaţi să lupte în cele mai grele condiţii financiare. Un astfel de respiro le permite să se focuseze de exemplu asupra sporirii capitalului uman şi a retehnologizării. Reducerea presiunii costului de finanţare îmbunătăţeşte şi moralul, deoarece rezultatele sunt mai bune. Rezultatele mai bune alimentează un ciclu de „feedback pozitiv” acordând posibilitatea băncilor de a reduce marja de risc, de a lungi perioada de creditare şi de a aproba expuneri şi proiecte mai mari cu ROI în linie cu media altor ţări şi nu infezabil de ambiţioase.

Fără o susţinere a investiţiilor, reîmprospătarea capacităţilor de producţie este lentă şi nu se poate lua în calcul o poziţionare la nivel de jucător regional în prezenţa unui handicap monetar.

Scăderea dobânzilor creşte valoarea activelor deţinute pe teritoriul României sporind avuţia individuală, sporeşte valoarea colateralelor, impulsionează bursa de valori şi alte investiţii alternative comparativ cu depozitele bancare tradiţionale.

Una din funcţiile dobânzii de politică monetară este aceea de semnal. Semnalul unei reduceri a dobânzii cheie este acela că Banca Centrală se preocupă de bunăstarea naţională şi chiar în condiţii de maximă incertitudine privind evoluţia Lumii în 2011 şi 2012, România are o şansă mai bună de a se menţine peste nivelul zero de creştere economică. Semnalul va fi pozitiv pentru moralul antreprenorilor şi al populaţiei, dar şi pentru perspectivele de creştere ale ţării formulate de către investitori dintr-o perspectivă regională şi relativă.

O scădere de jumătate de punct procentual a ratelor dobânzilor translatată conform „covered interest rate parity” în curs ar însemna o mişcare nesemnificativă de la 4.3 la 4.32. Mai mult, mesajul de promovare a investiţiilor şi accentul pus pe creşterea economică are menirea de a reactiva interesul investitorul şi ar impinge cursul Eur/Ron în jos aşa cum s-a întâmplat şi la începutul anului 2010 şi nu cum se sugerează în retorica oficialilor. Aceasta bineînţeles cu condiţia ca BNR să nu intervină în piaţă şi să deprecieze cursul cum a mai facut-o în 3 din ultimii 6 ani.

Reducerea dobânzii de intervenţie la Ron, semnalul relaxării politice de potenţare a creşterii economice, reducerea rezervei minime şi lungirea curbei favorizează şi reducerea serviciului datoriei Statului în Ron.

Spre exemplificare, reducerea ratei de politică monetară de la 6.25 la 5.75 ar putea reduce costul de finanţare pe întreaga curbă la Ron de la +/- 7 la 6.50 care, presupunând un stoc de cca 10 miliarde de euro echivalent care va fi rostogolit pe parcursul a 10 ani, reprezintă o reducere a serviciului datoriei cu 50 milioane de euro pe an (comparaţi cu impactul bugetar al ultimei măsuri referitoare la ajutorul pentru mame) şi cu aproximativ 415 milioane euro în termeni prezenţi (dacă ne preocupă avuţia naţională).

Actuala menţinere a lichidităţii doar pe termen scurt ţine în şah permanent Trezoreria Statului forţând-o să rostogolească datoria la intervale scurte de timp. Argumentul adus, că nu există limite de credit suficiente, este fals deoarece Statul se tot împrumută la termene lungi în valută, iar riscul de credit al unui Stat la finanţarea în propria monedă este sensibil mai redus decât cel de credit la finanţarea într-o monedă străină.

Arhitectura financiară de intermediere are posibilitatea să se ajusteze mai uşor în condiţiile în care finanţează la dobânzi mai mici şi în care limita de rentabilitate a proiectelor poate fi scăzută în linie cu bariera reprezentată prin costul de finanţare.

Nu am menţionat cursul de schimb în funcţie de reacţie pentru a nu complica discuţia, fiind puţin relevant pentru focus-ul discuţiei şi mai ales pentru că din numeroase studii acoperind şi România nu reiese în mod evident dacă nu cumva se target-ează cursul şi nu inflaţia ori şi aceasta.

Recesiunea este încă ţinută în loc de dobânzile ridicate şi de flexibilitatea scăzută a canalelor de transmisie a politicii monetare. Scăderea salariilor şi creşterea TVA sunt rezultatul unei politici monetare ne-acomodative care a accentuat scăderea PIB-ului . Scăderea cumulată se regăseşte în lipsa de venituri la buget, care au generat scăderile de salarii şi creşterea TVA. Mai mult, prelungirea recesiunii şi diminuarea potenţialului României de a-şi restabili PIB-ul potenţial la nivelurile pre-criza sunt influenţate negativ de nivelul ridicat al dobânzilor, de canalul de politică monetară înfundat şi de rolul pe care îl au aceste semnale asupra investitiilor străine directe.

Unul din argumentele în favoarea păstrării status quo-ului este lipsa de impact a modificării dobânzii de intervenţie. Eu sper că rata dobânzii de politică monetară are un rol în politica monetară şi nu doar conţinut de informaţie statistică. O reducere a ratei de intervenţie şi a intervalului de fluctuaţie, precum şi o convergenţă a dobânzilor din piaţă va scădea dobânda la depozite, va scădea dobânda la credite şi va permite finanţări şi co-finanţări la termene mai lungi, diminuând în acelaşi timp impactul pe cash flow-uri.

Ideea privind lipsa de impact sugerează doar faptul că piaţa şi canalele sunt complet decuplate şi ne-reparate pâna în prezent. Soluţiile propuse fac exact acest lucru restabilind astfel armonia.

Cum am mai spus, condiţiile monetare în sens larg sunt restrictive raportat la realităţile istorice şi comparativ cu alte ţări, nepermiţând României să iasă din groapa de potenţial şi să concureze cu şanse egale cu ţările din jur ori să prindă Europa din urmă. Dat fiindcă suntem departe de PIB-ul potenţial, mai bine supra-stimulăm. Banda de inflaţie prognozată este optimă pentru România, aşa cum a fost reliefat într-o serie de lucrări.

Impactul pe cursul de schimb va fi în sensul aprecierii monedei naţionale în măsura în care BNR nu intervine în piaţă pentru a deprecia cursul. La începutul anului 2010 o scădere a dobânzilor de intervenţie a apreciat moneda naţională.

În concluzie, păstrarea neschimbată a dobânzii de intervenţie va menţine în teritoriu negativ creşterea României pe 2011 şi va pune bazele unei noi recesiuni în 2012 în condiţiile unei oboseli prelungite a economiei europene.

În condiţiile în care inflaţia prognozată este în zona de confort de +/-4% şi există o probabilitate considerabilă ca economia globală şi cea europeană să nu îşi revină semnificativ, este necesară o stimulare proactivă a economiei şi o abordare retrospectivă aşa cum s-a realizat şi până acum. Abordarea retrospectivă a generat pierderi economice de 10% din PIB şi ajustări bugetare în lanţ. O abordare proactivă normală şi în linie cu ce fac celelalte State permite revenirea economiei româneşti.

Lipsa de creditare la niveluri optime de dobândă afectează PIB-ul potenţial şi şansele de convergenţă reală ale României, sporeşte inechitatea socială şi handicapează antreprenorii români în concurenţă cu vecinii.

Fără o reducere a ratei dobânzii, o convergenţă a ratelor din piaţă şi o lungire a curbelor creditarea nu se va reporni la nivelul necesar menţinând o creştere economică scăzută, venituri bugetare insuficiente şi generând necesitatea unor noi ajustări.

Publicat in Standard.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

2 Comentarii

[…] in “Duplicitatea… dobânzilor”, “Dobânda și Nastratin Hogea (I)”, “Dobanda si Nastratin Hogea (II)” si a eliminarii restrictiilor suplimentare de creditare care nu s emai regasesc in nici una din […]

[…] companiilor si persoanelor fizice ( mai mult despre dobanzi in Dobânda și Nastratin Hogea (I) si Dobanda si Nastratin Hogea (II)). Deficitul de cerere si productia agricola pazeste “bostanaria” de presiunile inflationiste […]

COMENTEAZA