Construcţia macroeconomiei reale este soluţia pentru creşterea economică

2 februarie 2011 • Macro, Media

<Macroeconomia reală şi nu doar cea financiară reprezintă soluţia pentru creşterea economică. Creşterea endogenă a economiei trebuie încurajată prin scăderea rezervei minime şi încurajarea creditelor pentru investiţii, prin creşterea deficitului bugetar sau prin existenţa unei sume mai mari disponibilă pentru garanţiile acordate de bănci şi încurajarea construirii de poli economici.

Rolul politicilor economice naţionale este de a asigura creşterea bunăstării economice prin sporirea prosperităţii cetăţenilor şi prin asigurarea vitalităţii instituţiilor. Ţările concurează şi cooperează din punct de vedere economic şi prin urmare fiecare trebuie să îşi dezvolate politici care să le asigure diferenţierea şi prosperitatea. Chiar dacă sună simplist, nu poţi să te specializezi pe consum. Este în interesul tuturor să participăm la dezbateri privind îmbogăţirea viziunii curente, care să permită creşterea economică într-o manieră sustenabilă.

  • Rezultatul obţinut în mod repetat în toate ţările de abordarea “financiaristică” a FMI a dus la o creştere economică sub-optimă pentru perioade extinse de timp.

Un număr din ce în ce mai mare de economişti consideră construcţia celui de-al treilea pilon, care se referă la macroeconomia reală şi nu doar la cea financiară, ca fiind soluţia pentru creşterea economică. Această abordare încorporează o perspectivă pe termen mediu şi lung, şi nu doar pe termen scurt, fiind o perspectivă relevantă pentru o creştere economică sustenabilă.
Pentru a desena o alternativă economică, mai întâi trebuie înţeleasă situaţia actuală. Modelul promovat de FMI şi în România, cunoscutul “financial programming model”, generează programe fiscale şi monetare bazate pe agregate monetare ale balanţei de plăţi şi pe identităţi fiscale. Accentul este pus pe doar două axe: inflaţie scăzută şi deficite fiscale reduse, pe fondul unei liberalizări a economiei. Speranţa este ca restul elementelor să se auto-alinieze prin acţiunea forţelor ce operează în cadrul unui spaţiu economic liber. Rezultatul obţinut în mod repetat în toate ţările în care a fost utilizată această abordare “financiaristică” a fost o creştere economică sub-optimă pentru perioade extinse de timp.

Preţurile macro trebuie armonizate cu cele trei axe, nu doar cu două (inflaţie scăzută şi deficite fiscale reduse). România are nevoie de măsuri pragmatice macro şi mezo-economice care să permită un proces de dezvoltare endogenă a economiei. Reformele şi politicile trebuie croite pe măsură, pentru a asigura o competitivitate relativă a economiei naţionale şi pentru a acomoda nevoile şi obiectivele pieţelor libere. Politicile trebuie direcţionate către partea productivă a economiei şi spre creşterea PIB-ului potenţial şi menţinerea economiei în jurul acestei valori. Prin urmare, alocarea de resurse ar trebui direcţionată către investiţia în capitalul uman şi productiv.

Deficitul bugetar şi inflaţia ar trebui să urmarească “regula lui 44” până în 2015, un deficit de 4% pentru a permite spaţiu fiscal pentru investiţii, iar inflaţia să aibă un interval ţintă centrat tot pe 4%. O primă măsură pentru construirea celui de-al treilea pilon este scăderea masivă a rezervei în RON în linie cu intenţiile European Systemic Risk Board de a restricţiona finanţările în valută la ţările din Centrul şi Estul Europei şi de a le impulsiona pe cele în moneda locală. Mai mult, reducerea ar trebui diferenţiată în sensul scăderii mai mari a dobânzii echivalente la creditele de investiţii.

Rezerva minimă în valută ar trebui scăzută şi nu doar în echivalentul creditelor acordate statului pentru a amplifica finanţarea economiei. Fără mişcarea banilor nu poate fi vorba de optimism. În prezent, datoria statului creşte, iar în acelasi timp cu ea creşte şi costul finanţării, în condiţiile în care rezervele cresc şi ele. Se numeşte contabilitate mentală, când iei dintr-un buzunar şi pui în altul. Statul plăteşte dobânzi, iar banca face profit din investiţii în titluri de valoare ale altor ţări, pe care plăteşte impozit, după onorarea propriilor cheltuieli. Efortul cetăţenilor ar trebui direcţionat în economie şi la stimularea proceselor economice, nu în blocarea în rezervă.

  • Dobânda de intervenţie ar trebui scăzută de la 6,25% la 5,75%

Dobânda de intervenţie ar trebui scăzută de la 6,25% la 5,75%, iar dobânzile să conveargă la aceasta pentru a reface canalul de dobândă al politicii monetare şi a transmite un mesaj de interes în stimularea creşterii economice. A doua măsură pentru încurajarea creşterii economice este creşterea deficitului bugetar sau existenţa unei sume mai mari disponibilă pentru garanţiile acordate de bănci. Acestea ar trebui direcţionate explicit către:
a)     o structură pe tranşe, să garanteze partea de cofinanţare pentru a atrage fondurile europene
b)    structurarea unor platforme multi – agent de scontare care ar atrage diferitele forme de capital (de exemplu pentru deblocarea arieratelor)
c)    participarea în finanţarea unor structuri care să genereze efecte de multiplicare în economie, adică concentrări care să genereaze interes de la investitorii străini sau locali, laboratoare pentru parteneriatele public private.

  • Polii de creştere, cea de-a treia măsură, pot constitui un bun prim exemplu

Perioadele de recesiune reprezintă un mecanism de curăţare pentru a corecta ineficienţele organizaţionale şi a încuraja firmele să se reorganizeze, să inoveze şi să se relocheze sau să descopere pieţe noi, dar pentru acest proces este necesară asigurarea unui cadru adecvat condiţiei actuale a României. Polii de creştere, cea de-a treia măsură, pot constitui un bun prim exemplu de mezo – arhitectură care să favorizeze creşterea fără a interfera cu planurile mai ample ale autorităţilor. În general, un pol de creştere este o aglomerare economică concentrată din punct de vedere geografic care reuşeşte să genereze creştere economică. Numeroase exemple de succes se pot regăsi în India, Singapore, Israel, SUA.

Avantajele polilor economici sunt multiple şi se referă la importul de tehnologie, sporirea creativităţii şi inovaţiei, economii de scală, creşterea eficienţei, beneficii manageriale şi poziţionare prin alegere în grupe de produse cu valoare adăugată ridicată. Alte avantaje ţin de efectele pe care le au asupra învăţământului şi cercetării. Întregul demers ar trebui creionat spre creştere şi nu spre bifarea unor măsuri macroeconomice pentru a readuce încrederea investitorilor. Pentru investitori, câţiva indicatori sunt foarte importanţi. Primează oportunităţile de creştere care să asigure replata datoriilor. Focusul este pe venituri, nu şi pe cheltuieli, acestea fiind uşor de tăiat. Veniturile însă sunt mai greu de crescut.>>

Publicat in hotnews.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

6 Comentarii

[…] polilor de crestere si mai ales pentru Romania in structura de Triumvirat au fost surprinse in  “Constructia macreoeconomiei reale este solutia pentru cresterea economica”, “ Statul trebuie sa participe la relansarea prin organizarea de poli de crestere” si […]

Ivi
23-04-2012 la ora 8:24 am

Domnule Isar, dincolo de faptul ca sunt in principiu de acord cu analiza pe care o faceti, se pune o intrebare simpla – De ce FMI si celelalte institutii financiare internationale, “da mereu cu capaul in zid”, adica in ciuda “insuccesurilor” (a la tatal lui “Eba”) repetate, continua sa sustina acelasi tip de politici falimentare? …pentru ca sunt incompetenti (stim impreuna ca in exista multi, chiar foarte multi, ”absolventi cu staif” de oridunul doi sau trei al mrilor universitati americane care lucreaza in aceste institutii, care au trecut prin ele ca gasca prin apa, a la noii ministri ai ”mereu guvernului MeReU tot de boci, igasi, udre, etc.”…) …sau pentru ca, fiind ipocriti, nu apara de fapt interesele tarilor care au nevoie de ajutorul lor, ci apara interesele marei finante internationale …sau ce altceva?

Lucian Isar
23-04-2012 la ora 8:55 am

Multumesc

Spatiul de manevra al politicilor promovate in acest moment de FMI este amplu.
Problema este dupa parerea mea este la nivelul partenerilor locali.

Angajatii FMI nu sunt asa de slabi toti cum sustine de exemplu Stiglitz, dar ca si in alte cazuri cei buni nu se ocupa neaparat de tarile care nu-i “solicita”. Eu am colegi de la Chicago foarte buni dar care nu fac o pasiune din a contribui la progresul economiilor autosuficente cum este Romania.

Aceeasi situatie este si in cazul bankingului corporatist. Daca clientul nu stie sa ceara si sa deceleze intre calitatea bancherului si a propunerilor, solutiile pot fi foarte diferite, unele falimentare, unele de mare impact.

Dupa cum se poate observa acelasi FMI promoveaza politici mai mult decat nuantate in tarile unde localii stiu si ei “carte” si nu sint doar numiti pe alte criterii.
Nu poti sa ai pretentia de la un grup de functionari macro-bancari sa-ti promoveze interesele nationale dincolo de zona lor de confort.

Exista foarte multe propuneri care ar fi fost acceptate de modelul mental al FMI si in favoarea economiei Romanesti dar daca nu are cine sa le propuna…..

Suplimentar in Romania exista o manipulare si o captura la nivelul politicilor publice de un grup mic si depasit de specialisti in economie care au intereseze personale mai mult decat evidente. Interesele lor personale ne fiind armonizate cu cele ale economiei nu este o surpriza ca rezultatul negocierilor este sub optim.

Nu calitatea ori interesele obscure ale FMI sunt de vina ci calitatea oamenilor “buni” de la noi.

Dupa cum remarca un prieten problema Romaniei nu este diferenta calitativa intre Romania si economiile performante la nivelul majoritatii populatiei. Suntem la fel de buni ca si ceilalti. Diferenta este ca elitele noastre sunt mult inferioare elitelor lor.

Nimeni nu ne-a rugat sa structurat licitatia Cuprumin de modul in care am facut-o si sa ne mai si laudam cu ce am realizat.

[…] Tarile cu modele economice in care ponderea economiei financiare este importanta au de suferit in comparatie cu cele cu o pondere mai ampla a economiei reale. Pe acceasi tema in “Construcţia macroeconomiei reale este soluţia pentru creşterea economică”. […]

[…] economica a Romaniei in opiniile Reindustrializarea privata a Romaniei : Cluj Innovation City , Construcţia macroeconomiei reale este soluţia pentru creşterea economică, Statul trebuie să participe la relansare prin organizarea de poli de […]

[…] Strategiile de pe “partea de oferta” nu fac doar sa creasca ritmul realizat de crestere dar si potentialul de crestere al economiei Romaniei si nu presupun neglijarea “partii de cerere”. Mai mult in “Construcţia macroeconomiei reale este soluţia pentru creşterea economică” […]

COMENTEAZA