Presedintele Romaniei si mecanismele economice de “nisa”, un exercitiu in confuzionare economica

14 martie 2012 • All, General, Macro, Media, Miscellaneous

teorii nastrusnice

La ce mecanism economic s-a referit Presedintele cand a sugerat ca reintregirea salariilor bugetarilor se va face, in lipsa de solutii guvernamentale, din imprumuturi suplimentare ale statului?

Aceasta este o intrebare extrem de dificila mai ales daca raspunsul este cautat in paradigma economica prezidentiala perorata pana recent: austeritate, tratat fiscal, euro, case pentru viitorime nu datorii, reforma credibila a statului.

Referitor la explicatia privind reducerea deficitului structural, corespunzator fondului de pensii si asigurari sociale prin cresterea salariilor bugetarilor probabil ca e clar pana acum ca rationamentul se plaseaza in capcana contabilitatii mentale. Cand iei din buzunarul din dreapta si pui in cel din stanga, mintea poate juca feste cu privire la rezolvarea deficitelor.

Reintregirea salariilor se justifica in masura in care, bazat pe venituri permanente si nu pe unele temporare, statul decide sa-si plateasca datoriile, arierate si datorii conditionate (e.g. salarii castigate in justitie si care sunt amanate ad libitum). Deciziile de genul amanarii retrocedarilor, a rambursarilor de TVA, sugereaza ca se incearca plata unor datorii catre un grup mai amplu de cetateni prin acumularea de noi datorii catre un grup mai mic.

Logica electorala justifica achitarea unor datorii catre peste un million de bugetari prin acumularea de datorii catre cateva zeci de mii, mai ales cand apar si distinctii intre votanti si firme. Dar aceeasi logica electorala justifica achitarea unor datorii care bugetari din plati efectuate de intreg electoratul prezent si viitor (platitor de taxe si impozite in contul datoriilor contractante)?

Sa presupunem ca intentia presedintelui nu este electorala si ca in realitate decizia de crestere a salarilor se bazeaza pe o rafinata intelegere si aplicare a Echivalentei Ricardiene.

Subiectul a fost tratat aici.

Logica principala a argumentului Ricardian este aceea ca deficitele corespund doar unei amanari a taxarii. Conform acestei teorii nu conteaza daca guvernul isi finanteaza cheltuielile prin imprumuturi ori prin cresterea taxarii, deoarece prin compensarea realizata de sectorul privat (care anticipeaza miscarile viitoare), efectul asupra nivelului de cerere in economie ramane acelasi. Compensarea realizata de sectorul privat se materializeaza prin economisire in vederea achitarii taxelor viitoare, necesare pentru a plati imprumuturile actuale.

Echivalenta Ricardiana reprezinta un exercitiu academic interesant si plin de semnificatii, bazat pe o serie de presupuneri.

Una din presupuneri este aceea ca statul si cetatenii se imprumuta la aceeasi dobanda. Alta presupunere este aceea ca persoanele nu au restrictii de creditare si se pot imprumuta pentru a netezi consumul de la o perioada la alta.

In Romania ambele presupuneri sunt invalidate de realitate.

Ar putea exista o logica economica in decizia de finantare a unor cresteri salariale finantata prin imprumuturi ale statului, insa aceasta logica ar presupune ca statul sa se imprumute la o dobanda mult mai avantajoasa decat se pot imprumuta cetatenii sai.

Daca cetatenii pot contracta de la banci imprumuturi ipotecare in medie la 9,4% pa in lei (asa cum indica datele BNR), atunci Guvernul si-ar putea demonstra utilitatea in fata cetatenilor, imprumutandu-se in numele statului roman la o dobanda echivalenta in lei mai mica de 9,4%.

In realitate, asa cum aratat si in opinia “Dobanda ridicata la imprumutul Romaniei de 1.5 miliarde USD este o expresie a taxei pe disperare or a taxei de smecher ?”, statul roman s-a imprumutat pe pietele externe la o dobanda in dolari de 6,87%, respectiv 6,45% care reprezinta echivalentul unei dobanzi de 9,5% pa in lei.

Aceasta anomalie in comportamentul statului roman a fost taxata de investitori care tranzactioneaza in prezent  titluri ale statului roman pe piata secundara la o dobanda de 5,7% pa,  pentru ca in opinia lor aceasta este dobanda corecta la care poate sa se finanteze statul in conditiile unui management competent al activitatii de indatorare. (daca statul ar fi imprumutat cei 2,5 miliarde de dolari pe 10 ani la 5,7%, cat e dobanda actuala, ar fi economisit in valoare prezenta 160 milioane de dolari, echivalentul a 2 luni de reintregire a salariilor bugetarilor).

In general statul, cu o mai atenta gestionare a datoriei, se poate imprumuta la dobanzi mai mici decat cetatenii.

Doar pentru exemplificarea rationamentului, sa presupunem ca statul se imprumuta din tara ori de pe pietele externe in medie cu 4% iar cetatenii la 10%.

In aceste conditii, exista valoare economica in propunerea Presedintelui de a transfera bani de la stat la cetateni, ca statul sa se imprumute la 4% si ca cetatenii sa ramburseze ulterior din taxe. Practic cetatenii pot folosi in prezent bani pentru acoperirea nevoilor, pe care altfel ar fi trebuit sa-i imprumute contra unei dobanzi de 10%.

In conditiile restrictiilor de creditare care segmenteaza suplimentar populatia, acest mecanism favorizeaza si mai mult portiunea mai putin avuta si tineretul. Segmentul mai putin avut nu are acces la credite ori doar in sume insuficiente iar tineretul nu poate contracta credite in contul cresterilor de venituri viitoare pentru netezirea consumului de la o perioada la alta. In ambele cazuri si datorita actualizarii hiperbolice propunerea Presedintelui gaseste un fundament economic.

Desi dificil si “fortat”, se poate gasi la limita o explicatie economica “ne-electorala” pentru propunerea Presedintelui de a plati reintregirea salariilor din imprumuturi suplimentare ale statului desi apar efecte de distorsionare intre beneficiari si platitori. 

Pe acceasi logica probabil ca pasul urmator dupa reintregirea salariilor bugetarilor si cat se mai poate imprumuta statul nu va fi scaderea taxelor si impozitelor ori investitii mai inspirate ci transferuri suplimentare catre votanti.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

2 Comentarii

[…] Restrictiile de creditare si capitalul social au fost discutate in “Creditul de consum .. si da-I si lupta” , in “ A blast to myth bust: in economei 1 plus 1 nu fac intotdeauna 2” si in “Presedintele Romaniei si mecanismele economice de nisa: un exercitiu in confuzionare economica” […]

COMENTEAZA