Pierderea sistematica a titlului de Miss World si nazuintele de competitivitate ale Romaniei

4 ianuarie 2012 • All, General, Media, Miscellaneous

Dupa cum imi sugerau citiva prieteni avem nevoie de o “Revolutie” in competitivitatea Romaniei. In loc de eforturile intelectuale

Pierderea sistematica  a titlului de Miss World si nazuintele de competitivitate ale Romaniei

Motivul pentru care Romania rateaza sistematic titlul de Miss World poate fi revelat dupa citirea Declaratiei de competitivitate pentru România în 2020 elaborată  de Consiliului National pentru Competitivitate ( 2co-sefi, 100 membri, zeci de ore de munca) si pe care o puteti regasi aici: http://conaco.ro/?p=163

Declarația de competitivitate pentru România 2020″

Declarăm că România este inima creativității Europei.

Ne angajăm să investim în educație, să stimulăm inovația și să fim competitivi.

Susținem promovarea valorii, leadership-ul responsabil și protejarea naturii, culturii și tradițiilor.

Promitem să fim uniți și să creăm un viitor pentru copiii noștrii, să oferim și să susținem condiții de viață atractive pentru toți și să fim între primele șapte economii competitive din Europa. ”

Exact ca si in cazul concursurilor de frumusete de anvergura, unde, pe langa calitatile fizice specifice, candidatele au nevoie si de sprijinul unor textieri pregatiti sa atinga o coarda sensibila in randurile audientei, si in acest demers national au fost implicati probabil toti textierii de calibru din spatiul nostru politic si economic. In plus este evident din nazuinte si din profunzimea si originalitatea discursului ca subiectul numit Competitivitatea Romaniei este limitativ. Atacarea temelor cu impact planetar este doar o continuare naturala.

Pornind de la calitatea incontestabila a acestei declaratii, as vrea sa ating doua probleme: captura statului (care, pe langa coruptie, se poate manifesta insidios si prin blocarea anumitor foruri de discutii si teme importante cu personaje pre-agreate) si, in stransa legatura cu captura statului la nivel de idei, gandirea de grup sau ceea ce psihologii numesc fenomenul de groupthink.

Pentru cititorul neavizat ar fi poate util sa studieze anterior lecturii acestei declaratii de competitivitate lista persoanelor care au generat un asemenea discurs pragmatic si vizionar care cu siguranta va contribui la un salt calitativ al competitivitatii romanesti.

Cu aceasta ocazie va descoperi ca intre cele 100 de persoane selectate cu grija pentru a face parte din echipa care a elaborat aceasta declaratie exista cu siguranta o larga majoritate care nu au avut nici o contributie la acest demers.  Singura justificare pe care o vad pentru acest rezultat in urma unui asemenea efort este fenomenul cunoscut sub numele de groupthink.

Fenomenul de groupthink se manifesta sub forma unor defecte de gindire care apar in anumite grupuri in momentul in care dorinta de armonie, de evitare a conflictelor depaseste necesitatea de a evalua in mod realist alternativele. Costul la nivel societal al unei asemenea manifestari este pierderea creativitatii, unicitatii si independentei de gindire de care sunt capabili anumiti membri ai grupului in mod individual. Aceasta situatie apare in masura in care moderatorii discutiei nu reusesc sa angajeze potentialul membrilor grupului or in care exista idei preconcepute care sunt impuse grupului in numele consensului si al bunei-intelegeri in ciuda deficientelor vizibile pe care aceste idei le prezinta.

Privita intr-o alta cheie, initiativa infiintarii CoNaCo este legata de ceea ce economistii numesc captura statului. In majoritatea cazurilor termenul se refera la beneficii de tipul spagii obtinute de catre cei aflati la putere prin accesul la pirghiile de decizie.

O alta semnificatie a capturii statului se manifesta insa la nivelul strategiilor economice  prin acapararea de catre un grup restrins a parerilor servite decidentilor politici. Influenta parerilor considerate avizate in modelarea politicilor publice este de multe ori subestimata, desi de multe ori decidentii de la nivelul politic sint captivi acestor pareri economice si manipulati fara drept de apel. Dupa cum remarca un mare ginditor al secolului trecut lumea este condusa de putine alte lucruri decit de ideile bune sau rele ale economistilor sau de cele generate de catre filozofia politica.

Avizarea opiniilor poate avea incarcatura reala ori, intr-o societate lenesa intelectual, poate fi doar rezultatul unui exercitiu bine executat de relatii publice. Reteta de avizare regasita in multiple situatii este destul de simpla: un grup legitimat de obicei prin afilierea directa cu statul or reinventat prin intermediul unui NGO preia o tema importanta de agenda publica o legitimeaza prin invitarea elementelor “acoperite” sau pur si simplu docile intelectual si livreaza o traducere, auto-botezata pragmatica, a temei respective. In pasul doi, cu conditia ca structura respectiva sa supravietuiasca valurilor electorale, ea poate fi permanentizata drept agentie de stat or drept un nou NGO finantat direct or indirect de stat.

Captura statului sub forma de spaga exercitata de un numar restrins de indivizi are un efect usor cuantificat si nu ataca o natiune la nivel generational. In schimb captura statului la nivelul ideilor economice poate afecta intreaga societate pe parcursul unor perioade extinse.

Un exemplu flagrant si de evitat in viitor este guvernarea economica sub-optima a Romaniei din ultimii 20 de ani, rezultat direct al ideilor putine si fixe vehiculate de un numar restrans de specialisti avizati care acum se lupta sa ne convinga ca nu se putea mai bine.

Daca ca si in cazul temei euro nu sintem capabili sa ne gestionam singuri si asta este tot ce putem genera, e clar ca “outsourcing-ul” devine dezirabil si de urgentat.

Exact ca si in cazul concursurilor de frumusete de anvergura, unde, pe langa calitatile fizice specifice, candidatele au nevoie si de sprijinul unor textieri pregatiti sa atinga o coarda sensibila in randurile audientei, si in acest demers national au fost implicati probabil toti textierii de calibru din spatiul nostru politic si economic. In plus este evident din nazuinte si din profunzimea si originalitatea discursului ca subiectul numit Competitivitatea Romaniei este limitativ. Atacarea temelor cu impact planetar este doar o continuare naturala.

Pornind de la calitatea incontestabila a acestei declaratii, as vrea sa ating doua probleme: captura statului (care, pe langa coruptie, se poate manifesta insidios si prin blocarea anumitor foruri de discutii si teme importante cu personaje pre-agreate) si, in stransa legatura cu captura statului la nivel de idei, gandirea de grup sau ceea ce psihologii numesc fenomenul de groupthink.

Pentru cititorul neavizat ar fi poate util sa studieze anterior lecturii acestei declaratii de competitivitate lista persoanelor care au generat un asemenea discurs pragmatic si vizionar care cu siguranta va contribui la un salt calitativ al competitivitatii romanesti.

Cu aceasta ocazie va descoperi ca intre cele 100 de persoane selectate cu grija pentru a face parte din echipa care a elaborat aceasta declaratie exista cu siguranta o larga majoritate care nu au avut nici o contributie la acest demers.  Singura justificare pe care o vad pentru acest rezultat in urma unui asemenea efort este fenomenul cunoscut sub numele de groupthink.

Fenomenul de groupthink se manifesta sub forma unor defecte de gindire care apar in anumite grupuri in momentul in care dorinta de armonie, de evitare a conflictelor depaseste necesitatea de a evalua in mod realist alternativele. Costul la nivel societal al unei asemenea manifestari este pierderea creativitatii, unicitatii si independentei de gindire de care sunt capabili anumiti membri ai grupului in mod individual. Aceasta situatie apare in masura in care moderatorii discutiei nu reusesc sa angajeze potentialul membrilor grupului or in care exista idei preconcepute care sunt impuse grupului in numele consensului si al bunei-intelegeri in ciuda deficientelor vizibile pe care aceste idei le prezinta.

Privita intr-o alta cheie, initiativa infiintarii CoNaCo este legata de ceea ce economistii numesc captura statului. In majoritatea cazurilor termenul se refera la beneficii de tipul spagii obtinute de catre cei aflati la putere prin accesul la pirghiile de decizie.

O alta semnificatie a capturii statului se manifesta insa la nivelul strategiilor economice  prin acapararea de catre un grup restrins a parerilor servite decidentilor politici. Influenta parerilor considerate avizate in modelarea politicilor publice este de multe ori subestimata, desi de multe ori decidentii de la nivelul politic sint captivi acestor pareri economice si manipulati fara drept de apel. Dupa cum remarca un mare ginditor al secolului trecut lumea este condusa de putine alte lucruri decit de ideile bune sau rele ale economistilor sau de cele generate de catre filozofia politica.

Avizarea opiniilor poate avea incarcatura reala ori, intr-o societate lenesa intelectual, poate fi doar rezultatul unui exercitiu bine executat de relatii publice. Reteta de avizare regasita in multiple situatii este destul de simpla: un grup legitimat de obicei prin afilierea directa cu statul or reinventat prin intermediul unui NGO preia o tema importanta de agenda publica o legitimeaza prin invitarea elementelor “acoperite” sau pur si simplu docile intelectual si livreaza o traducere, auto-botezata pragmatica, a temei respective. In pasul doi, cu conditia ca structura respectiva sa supravietuiasca valurilor electorale, ea poate fi permanentizata drept agentie de stat or drept un nou NGO finantat direct or indirect de stat.

Captura statului sub forma de spaga exercitata de un numar restrins de indivizi are un efect usor cuantificat si nu ataca o natiune la nivel generational. In schimb captura statului la nivelul ideilor economice poate afecta intreaga societate pe parcursul unor perioade extinse.

Un exemplu flagrant si de evitat in viitor este guvernarea economica sub-optima a Romaniei din ultimii 20 de ani, rezultat direct al ideilor putine si fixe vehiculate de un numar restrans de specialisti avizati care acum se lupta sa ne convinga ca nu se putea mai bine.

Daca ca si in cazul temei euro nu sintem capabili sa ne gestionam singuri si asta este tot ce putem genera, e clar ca “outsourcing-ul” devine dezirabil si de urgentat.

Publicat in standard.ro

 

 

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

2 Comentarii

[…] despre deciziile de group si problemele care pot aparea de tipul Groupthink le-am mentionat in Pierderea sistematica  a titlului de Miss World si nazuintele de competitivitate ale Romaniei  si in IMF si scaunul cu trei […]

COMENTEAZA