Neo-Constructivismul, o sursa de idei pentru masurile economice aplicate Romaniei

19 ianuarie 2012 • General, Macro, Media

Utilizarea de retete tranduse nu functioneaza in economie. Istoria recenta o demonstreaza si in cazul Romaniei. De obicei, ideile ganditorilor economici au aparut ca o reactie la o serie de realitati si ca imbunatatiri ale retetarului prelavent la momentele respective.

Lenea intelectuala poate fi acomodata cu o listare a retetelor alternative.

In cazul Romaniei, avantajele nu pot fi valorificate si dezavantajele minimizate decat printr-o mixtura de masuri, coerenta cu setul de constrangeri reale si mai ales imaginate de decidentii vremii.

Impactul masurilor actuale a fost mentionat in numeroase opinii de la  “IMF şi scaunul cu trei picioare”, la “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei”.

Opinia de fata surprinde cateva idei promovate de curentul de gandire economica numit Neoconstructivism.

O istorie a conditiilor care au determinat aparitia acestui curent si rezultatele in cazul economiei Chiliene poate fi  consultata in cartea lui R. Ffrench –Davis, “ Economic Reforms in Chile: From Dictatorship to Democracy”.

O privire critica a Neostructuralismului poate fi consultata in F.I. Leiva, “Latin American Neostructuralism: The Contradictions of Post-Neoliberal Development”.

Neostructuralismul a aparut ca o alternativa la rezultatele suboptimale ale reformelor neoliberale aplicate in America de Sud. Masurile neoliberale desi au reusit sa atinga tintele nominale, reducind deficitele, mentinand inflatia sub control, crescand FDI si diversificand exporturile  au generat  volatilitate in cresterea economica, fluxuri instabile de capital, cresterea saraciei si a inegalitatii sociale.

In aceste conditii, critic agendei neoliberale, a aparut curentul neostructuralist care a extins teoriile structuraliste prin inglobarea unor elemente apartinand teoriilor neoschumpeterianiste, evolutionare si sintezei neo-keynesiste.

Desi neostructuralismul este adeptul economiei de piata, nu sustine alegerile extreme in dezbaterea stat versus piata ca si unic remediu in rezolvarea problemelor din economiile Americii Latine.

Politica macroeconomica nu ar trebui sa fie prociclica pentru a evita volatilitatea macroeconomica si nu ar trebuie sa fie orientata doar spre atingerea facila a unor indicatori nominali cit asupra asupra economiei reale. Cadrul macro stabil fiind mai usor de realizat, este subordonat dezideratului de a avea o economie competitiva si o crestere economica bazata pe echitate.

Neoconstructivismul are o abordare holistica asupra dezvoltarii economice si a societatii sustinind rolul retelelor si al interdependentelor intre echitate sociala, democratie participativa si crestere economica, construind in mod activ avantaje competitive si locationale ca si catalizatori ai fenomenelor de emergenta de la nivelul actorilor economici si sociali.

Neostructuralismul este deschis spre piata globala dar propune alte maniere de relationare cu aceasta. De exemplu doctrina urmareste nu doar diversificarea ci si imbunatatirea structurii exporturilor prin intermediul politicilor economice pe termen mediu si lung care sa potenteze si protejeze faza incipienta a dezvoltarii anumitor industrii.

Referitor la competitivitate doctrina merge mai departe decat neoliberalismul incluzand elemente neoschumpeteriene dar si elemente din teoria sistemelor. Potrivit proponentilor competitivitatea economiei rezulta dintr-un aranjament social si se bazeaza pe o conceptie multimensionala in care interactioneaza elemente de pe mai multe nivele, meta, macro, mezzo si micro.

Una din ideile diferentiatoare este si cea privind “organizatiile de retele” care: a) rezolva probleme de tipul tragediei bunurilor comune; b) faciliteaza concentrarea si dispersia know how-ului relevant pentru o decizie; c) promoveaza schimbul continuu de experiente si creste viteza de invatare; d) creaza structuri care sa faciliteze consensul si compromisul prin cresterea transparentei intereselor comune si divergente si e) faciliteaza orientarea comuna catre solutia gasita prin acomodarea intereselor si prin cresterea increderii in structuri de tip retea stabile.

Pentru neostructuralism, demersul de echitate se manifesta prin pozitionarea luptei contra saraciei in strategia sociala, statul avand un rol activ in asigurarea egalitatii de sanse, concentrata nu pe mechanisme de redistribuire cat pe sporirea capitalului uman.

Conform ideilor promovate de neoconstructivism, cresterea economica si echitatea sociala sunt compatibile si chiar se conditioneaza si se amplifica reciproc.

Complexitatea problemelor economice si sociale actuale justifica o privire mai larga asupra diferitelor curente economice si a conditiilor si conditionarilor in care au performat. Ideile bune ar trebui integrate in solutia urmata de guvernanti. Aceasta solutie trebuie sa tina cont de faptul ca dezvoltarea economica este un process integrat implicand nu doar elemente macro si microeconomice dar si de aspctele sociale, politice, institutionale si culturale.

 imagine preluata de pe http://andromeda.rutgers.edu/artgallery/past_design/neo_constructivism.html

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

0 Comentarii

COMENTEAZA