Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”

15 martie 2012 • General, Macro, Media

economia-politica-este-elefantul-din-camera

Economia politica sugereaza existenta unui ciclu economic influentat de cel politic. Conform acestei teorii, validate in majoritatea cazurilor prin actiuni ori tentative de actiune economica, politicienii aflati la putere stimuleaza economie in perioada pre-electorala pentru a creste sansele de a fi realesi. Stimularea se face in perioada imediat premergatoare alegerii prin manipulare fiscala, cheltuieli sporite ori reduceri de taxe, deoarece exista o serie de rezultate experimentale potrivit careia electoratul are memorie scurta.

Unele miscari economice sunt evidente pentru intreaga comunitate altele actioneaza la un nivel mai putin cunoscut si discutat.

Guvernele isi sporesc sansele in confruntarea electorala daca genereaza crestere economica, iar in cazul regimurilor economice cu rata de schimb fixa ori cu volatilitate scazuta, prin mentinerea regimului (iluzia nominala a stabilitatii este ceea ce se livreaza ca si performanta economica in lipsa cresterii).

In Romania guvernele au “stimulat” economia in anul pre-electoral prin diferite metode: cresteri salariale, contracte tintite, amanari de ajustari ale preturilor administrate etc. Aceste actiuni se reflecta in deficite bugetare.

Aceasta situatie este evidentiata in studii acoperind perioade de zeci de ani si o multitudine de tari. Regulile fiscale introduse de-a lungul timpului incearca sa pazeasca economia si de aceasta inclinatie pre-electorala de a cheltui in vederea achizitiei de voturi.

O alta linie de cercetari evidentiaza miscari pre-electorale mai putin discutate.

De exemplu o serie de economisti A. Dreher si R. Vaubel, S. Walter, S.B.Kaplsn, A.Shin etc. au analizat evolutia cursului de schimb si interventiile pe curs inainte si dupa alegeri. Lucrarea “Foreign Exchange Intervention and the Political Business Cycle: A Panel Data Analysis “ acopera 149 de tari pe o perioada de 26 de ani iar “Policy Responses to Speculative Attacks  Before and After Elections: Theory and Evidence” analizeaza 61 de tari pe o perioada de 33 de ani. Rezultatele studiilor sugereaza ca sunt mai probabile interventiile inainte de alegeri decat dupa. Motivatia este data de stresul pe care il au conducatorii bancilor centrale in preajma alegerilor. Acest rezultat este valabil si pentru bancile centrale independente mai ales daca majoritatea membrilor consiliului de administratie sunt numiti de catre autoritatile care pregatesc alegerile ori de catre partidele aflate la putere.

Politicienii sunt mai confortabili sa aiba o volatilitate redusa a cursului inainte de alegeri si sunt relativ indiferenti dupa. Aceasta este si situatia din Romania inainte de alegerile din 2008.

Datorita stresului se pot realiza si erori de identificare in cazul bancilor centrale cu putina experienta intr-un anumit regim valutar. De exemplu, in cazul Romaniei liberalizarea completa a intervenit doar in 2005 si prin urmare experienta cu modul de operare a pietelor libere este relativ redus. Un exemplu de greseala frecventa este sa confunzi o comuna reversare a unei strategii de “carry trade” (in care investitorii vand o moneda cu dobanda mica si cumpara una cu dobanda mare) cu un atac. In general confuzia poate crea panica in randurile autoritatii monetare si declansa reactii supradimensionate care sa afecteze masiv economia, dar care sa salveze posturile.

Uneori panica bancherilor centrali este justificata deoarece comportamentul in preajma alegerilor poate sa–i afecteze nu doar la nivel de realegere dar si la nivel personal. Exista in anumite regimuri incidente in care guvernatorii sunt pusi sub acuzare in urma unor deprecieri ne-agreate in prealabil cu conducerea politica a tarii. Un caz recent, de la sfarsitului anului 2011, s-a intamplat in Kenya.

In categoria masurilor pre-electorale mai putin vizibile se inscriu si unele din cele numite “represiune financiara” de catre C. M. Reinhart, co-autoare cu K. Rogoff a cartii “ This time is different: eight centuries of financial folly “.

“Represiunea financiara” este unul din cele cinci moduri in care istoric s-a incercat reducerea raportului dintre datorie si PIB in conditiile mentinerii unei doze relativ constante de inflatie. Multe dintre elementele acestui mecanism se regasesc in miscari pre-electorale recente. Celelalte patru masuri sunt: cresterea economica, ajustari fiscale semnificative ori planuri de austeritate, default explicit ori restructurare de datorie private si/sau publica, un salt neasteptat in inflatie.

Printre masurile din aceasta categorie se pot enumera imprumutarea directa a guvernului de catre entitati locale captive (e.g. fonduri de pensii, banci), limitari explicite si implicite ale dobanzilor pentru a da impresia reducerii costurilor catre electori, limitari explicite ori implicite ale miscarilor de capital transfrontaliere prin mentinerea capitalului international in afara, rate negative ale dobanzii la instrumentele de economisire, cresterea participarii statului in capitalul ori doar sporirea rolului in deciziile anumitor entitati care pot influenta fluxurile financiare si mesajele media, utilizarea agresiva a “instrumentului” de politica monetara numit “ moral suasion”. In cazul economiilor emergente, acest set de masuri duce la reversarea deschiderii pietelor si a globalizarii.

Aceste masuri se regasesc sub diferite forme in numeroase tari si regimuri politico-economice.

In cazul Romaniei probabil ca este mai relevanta situatia dupa liberalizarea contului de capital deoarece anterior economia era relativ inchisa.

Dintre masurile mentionate de C. Reinhart inainte de alegerile din 2008 au fost bifate : blocarea administrativa a dobanzilor prin suspendarea modului de calcul al indicilor de piata (aceasta miscare a condus la segmentarea pietei si depozite cotate deasupra dobanzii de interventie pentru urmatorii 4 ani ), limitarea temporara a convertibilitatii monedei nationale prin utilizarea instrumentului de “moral suasion” in diminuarea relatiilor entitatilor financiare locale cu cele externe, utilizarea “moral suation” pentru diminuarea activitatii institutiilor financiare, cresterea participarii statului (o banca privata a fost asistata), limitarea creditarii prin introducerea unui nou regulament de creditare, mentinerea cursului pana dupa alegeri (cand a sarit cu 12%).

Din acelasi set de masuri in cazul alegerilor din 2012 asistam la utilizarea “moral suasion” prin apeluri ale autoritatilor in presa de scadere a dobanzilor la instrumentele de economisire ceea ce in realitate reprezinta o penalizare a detinatorilor de datorie inclusiv cea a statului. Acesta este unul din modurile de reducere a raportului datorie-PIB, mentionat anterior. In aceasta situatie autoritatile au o preocupare asimetrica deoarece presiunile pentru reducerea remunerarii la instrumentel de economisire nu au aceeasi intensitate ca si cele pentru reducerea dobanzii la credite. Alte masuri din aceasta categorie experimentate in perioada pre-electorala curenta sunt imprumutarea directa a guvernului prin entitati locale captive (aici se evidentiaza “morisca” BNR de finantare), transferul dividendelor companiilor de stat catre bugetul central, introducerea unui nou regulament de creditare care diminueaza intrarile de euro in economie, mentinerea rezervelor minime ridicate la pasivele in valuta si nediscriminarea pozitiva pentru fluxuri noi, care pe fondul penuriei regionale de fonduri functioneaza ca o frana la miscarea libera a capitalului, mentinerea cursului pana la alegeri in banda ingusta.

Comportamentul autoritatilor romane nu este unic. De exemplu, Ungaria a nationalizat fondurile private de pensii, iar in Polonia reforma pensiilor este suspectata ca forteaza plasamentul in titluri guvernamentale.

Ciclul electoral este un element predominant in economiile lumii si influnteaza atat ciclul economic precum si reactiile de politica fiscala, monetara si de credit. Cunoasterea comportamentului autoritatilor in aceste perioade contribuie la diminuarea surprizelor populatiei si agentilor economici.

imagine de pe liberation.typepad.com

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

5 Comentarii

i - conomics
16-03-2012 la ora 2:03 pm

Ideea de Financial Represion cred ca e ceva mai veche… (http://en.wikipedia.org/wiki/Financial_repression).

Mai nou am inteles ca ea este vazuta ca un mod de scadere a datoriei statelor prin insusirea via inflatie a puterii de cumparare acumulata in depozite bancare, bonuri de trezorerie, fondurii de pensii etc. Practic, segmentele sociale cele mai vulnerabile ale societatii prin inflatie platesc datoriile statelor prin transfer putere de cumparare evident in detrimentul omul de rand.

Lucian
16-03-2012 la ora 2:12 pm

Corect

[…] Tot in spiritul de a construi un “metru” care sa il ajute la concluzii alege intervale de timp si nivele care sa elimine alte situatii si sa se refere doar la Octombrie , omitind sa considere evenimentele regionale, deciziile economice ale perioadei e.g. cresterea salariilor cu 50%, ori faptul ca era o perioada pre-electorala in care conform tonelor de literatura de economie politica schimba comportamentul Bancilor Centrale a caror sefi sunt numiti politic. Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Mai mult despre aceasta teorie in “Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”” […]

[…] Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Pe cei care conduc aceste banci centrale cum este si BNR nu ii intereseaza costurile asupra economiei reale in incercarea de a isi apara postul. Mai mult despre aceasta teorie in “Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”” […]

[…] Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Pe cei care conduc aceste banci centrale cum este si BNR nu ii intereseaza costurile asupra economiei reale in incercarea de a isi apara postul. Mai mult despre aceasta teorie in “Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”” […]

COMENTEAZA