A blast to a myth bust: in economie 1 plus 1 nu fac intotdeauna 2

12 martie 2012 • General, Macro, Media

Aproape orice student in anul intai la o universitate tehnica poate scrie o algebra diferita de cea a numerelor intregi in care 1 plus 1 sa nu fie egal cu 2.

In economie, o stiinta sociala, de multe ori 1 plus 1 poate fi diferit de 2, de exemplu poate fi la fel de bine 1,6 ori 2,3.

Recent economistul Florin Citu a lansat o diatriba in jumatate de pagina asupra masurilor imaginate de Guvernul Romaniei, ca urmare a discursului purtatorului de cuvant Dan Suciu. Opiniile unui purtator de cuvant sunt cele ale institutiei si nu unele personale.

Pe scurt opinia guvernului este  surprinsa in articol prin fraza ”In actualul context devine tot mai clar ca pentru o continuare a cresterii economice este nevoie de o reluare a consumului. Este un element al cresterii economice care nu a reusit sa contribuie in 2011 la o crestere semnificativa. In 2012 trebuie sa se revina la acest consum”.

Concluzia opiniei lui Florin Citu este : “Cresterea salariilor in sectorul public duce la cresterea consumului pentru acesti angajati dar il scade pentru restul economiei care trebuie sa plateasca pentru aceasta crestere. Astfel nu are cum sa duca la crestere economica. “

Importanta nu este adoptarea necritica  a unei pareri sau a alteia ci intelegerea mecanismelor de transmisie a deciziilor de politica economica in conditii concrete.

Contra “ideatica” dezvaluita de aceasta opinie a lui Florin Citu are loc in acest moment si pe alte meridiane si se refera la asa numita “Echivalenta Ricardiana”. Echivalenta Ricardiana a primit o prima baza academica prin lucrarea “Are Government Bonds Net Wealth?  de R. Barro.

Logica principala a argumentului Ricardian este aceea ca deficitele corespund doar unei amanari a taxarii. Aceasta ipoteza poate fi analizata atat la nivel empiric cat si teoretic. La nivel empiric exista o multitudine de teste si studii dar rezultatele sunt mixte. Multe din ipotezele modelului economic nu tin in practica: rationalitate perfecta, taxare ne-distorsionare, lipsa constringerilor de lichiditate, rate egale de actualizare la stat si privat, legaturi perfecte intre generatii). Ca si trivialitate nici Ricardo nu a crezut in Echivalenta Ricardiana (“ Essay on the Funding System”) iar Barro a venit ulterior cu un model in care RE nu functiona.

Din pleiada de studii este evident ca exista deosebiri intre economii inchise si economii deschise, intre termen scurt si termen lung, intre tari emergente si economii mature, intre comportanmente la nivele inferioare de datorie a statului si datorii excesive. De exemplu, la nivelul tarilor OECD estimarile nu valideaza ipoteza equivalentei ricardiene de compensare egala cu 1. Compensarea totala realizata de sectorul privat prin economisire la o cheltuiala guvernamentala in anticiparea cresterii viitoare de taxe, osciland intre 0,1 si 0,5 pe termen scurt pana la intre 0,3  si 0,9 pe termen lung.

Dezbaterea internationala pe tema validitatii Echivalentei Ricardiene

Dezbaterea la nivel international fost re-starnita de lucrarea “Beyond Keynesianism and the New New Normal” apartinand economistului sef al Bancii Mondiale, J. Y. Lin.

In polemica s-au angrenat o gama larga de economisti care si-au exprimat opiniile ( click pe nume pentru respectiva opinie) ANTONIO FATAS AND ILIAN MIHOV , Paul KrugmanStephen WilliamsonHenrik JensenMarc ThomaNick RoweBrad Delong.

Dezbaterea locala privind relevanta Echivalentei Ricardiene

Cele doua opinii locale au exprimat din lipsa de spatiu doar esenta gandirii pe care o reprezinta existand forme alternative de finantare a re-intregirii (diminuarea capturii statului, imbunatatirea colectarii, albirea economiei gri) si care tin inclusiv de o economie deschisa.

Opinez ca in cazul Romaniei, trecand prin restrictiile impuse de modelul academic, echivalenta Ricardiana nu este o buna aproximare a realitatii: 1 plus 1 nu fac 2.

Altfel spus, o crestere a salariilor la stat contribuie la cresterea economica chiar daca semnificativ mai putin decat spera Guvernul. Versiuni superioare de stimulare a economiei cu aceleasi sume de bani, in text.

Pe de alta parte, afirmatia potrivit careia realizarea unei cresteri economice sustenabile trebuie sa urmareasca si altceva decat stimularea consumului ramane valabila si luna aceasta .

Guvernul si consumul prin cresterea salariilor

Inainte de a analiza conditiile de realizare teoretica a echivalentei Ricardiene din perspectiva Romaniei, merita mentionat ca argumentul guvernului este de asemenea incomplet, iar o crestere de o unitate a salariilor bugetarilor nu se duc in consum 1 la 1, iar transferul este dependent de alte conditii. In cea mai simpla segmentare a situatiei, aceeasi suma de bani primita de acelasi grup de oameni este directionata inspre consum intr-o pondere mai mare in functie de cum este perceputa fata de status-quo. Mai explicit, daca suma este perceputa ca un bonus, un increment fata de status-quo, atunci propensiunea de consum este mai mare. In schimb daca suma este perceputa ca o reintregire a status-quo-ului atunci o parte mai mare se directioneaza catre economisire si replata datoriilor.

Afirmatiile guvernamentale si modul in care sunt comunicate afecteaza anticiparile si influenteaza perceptia generala a agentilor economici.

Impactul anticiparilor si in general componenta de optimism ori pesimism a deciziilor economice atat la nivelul companiilor cat si a populatiei este important pentru evolutia economiei. Pentru modelarea economiei si a scoietatii Romanesti si intelegerea dinamicii intregului este utila utilizarea grafurilor si modelelor de agregare de tipul “small world network”. Desi suna a truism il mentionez, o crestere de salarii, reducere de taxe poate fi mai usor transferata intr-un curent de optimism decat miscarea inversa iar efectul incepe sa se manifeste din momentul unui anunt ferm si credibil. Balbaielile actuale nu ajuta la emiterea unui mesaj fara zgomot de fond.

Pentru stimularea consumului Guvernul ar avea un impact mai mare daca ar convinge BNR sa retraga noul regulament de restrictionare a creditarii. Daca guvernul compara consumul anului 2011 cu cel estimat pentru anul 2012, o injectare de doar 500 milioane de euro in trimestrul 3 ori 4 au efect mult diminuat in conditiile noilor conditii de creditare.

Guvernul, daca a iesit din zodia expansiunii economice in conditii de consolidare fiscala si austeritate, ar trebui sa incerce canalul investitiilor. Re-intregirea salariilor are prioritate doar in masura in care sunt datorii iar ne plata unor datorii de catre stat afecteaza tesatura economiei de piata.

Romania a investit in ultima vreme o pondere mai mare din PIB dar spre mirarea autoritatilor, fara rezultatele scontate. Motivatia sta nu doar in captura statului ( spaga) dar si in destinatia banilor.

Exemplele clasice impart investitiile in trei categorii: nefolositoare, folositoare, exceptionale.

Nefolositoare: Saparea unei gropi si astuparea acesteia se incadreaza in categoria investitiilor nefolositoare.

Folositoare: Saparea unei gropi, plantarea unui pom si culegerea roadelor este in categoria investitiilor folositoare capabile sa se replatesca.

Exceptionale: Saparea unei gropi plantarea unui pom si instalarea unui stupde albine pentru realizarea unui ecosistem este un exemplu de investitie exceptionala capabila nu doar sa replateasca investitia initiala dar sa si generze efecte suplimentare de multiplicare si antrenare pozitive.

Desi spaga face ca 1 plus 1 sa faca cu greu 2 cu exceptia investitiilor exceptionale, limitarea mutarii banilor in exteriorul tarii ar diminua erodarea.

Restrictiile academice pentru validitatea Echivalentei Ricardiene in cazul Romaniei

Revenind la Echivalenta Ricardiana, principale restrictii academice impuse pentru obtinerea rezultatului de 1 la 1, sunt :

–       a) inexistenta constrangerilor de lichiditate

–       b) aceleasi rate de actualizare ( aceleasi dobanzi la care se imprumuta guvernul si populatia).

–       c) orizont infinit

–       d) informatii si estimare perfecte

–       e) sistem de taxare distortionator si impredictibil.

a) In Romania exista o sumedenie de constrangeri de lichiditate mai ales in conditiile noilor Norme BNR de creditare. Unele categorii sociale nu au accces la credite iar tinerii nu pot lua bani pentru netezirea consumului din perspectiva unei cresteri estimate a veniturilor pe parcursul diferitelor etape de viata.

b) Este adevarat ca ultima emisiune de obligatiuni pe piata Americana la aproape 7% la dolar inseamna 9,5% in echivalent lei ceea ce este similar cu media de 9,4% a creditelor ipotecare in lei luate de populatie. In mod normal in conditii decente de gestionare a datoriei statului, guvernul roman se imprumuta la dobanzi mai mici decat populatia si prin urmare in conditii de restrictii de lichiditate si diferente de dobanzi statul poate ajuta la netezirea consumului si violeaza ER. Mai mult, persoanele fizice utilizeaza actualizarea hiperbolica la termene scurte, ceea ce confirma si mai mult distanta fata de ipoteza academica a echivalentei ricardiene pe termen scurt.

Stimulul statului functioneaza mai bine daca pietele nu sunt dezvoltate si constringerile de lichiditate sunt mai ample. Oare a vorbit Guvernul actual cu BNR sa mentina piata subdezvoltata si cu noile norme de creditare doar pentru a merge mai mult din re-intregirea salariilor in consum ?

c) Presupunerea privind viata infinita nu tine in conditiile existentei familiilor fara copii, a unei natalitati in scadere, a unor generatii care se suprapun si a unui altruism discutabil.

d) Modelul presupune lipsa incertitudinilor intr-o serie de aspecte si rationalitate perfecta, desi in Romania probabil e mai correct sa vorbim de diferitele ipostaze ale rationalitatii marginite. Cred ca este o presupunere corecta aceea privind posibilitatea limitata a actorilor economici romani in a distinge intre reduceri temporare ori permanente de taxe si impozite si a opera cu optimizari multi-perioada. Desi acesta constatare poate fi corecta la nivel individual modelarea comportamentului dinamic al ansamblului actorilor economici romani  cu ajutorul propusei “small world network” poate invalida presupunerea individuala.

e) Sistemul de taxare in Romania atat la nivel de companii si la nivel de individ este distorsionant si impredictibil ceea ce nu corespunde presupunerii modelului ER.

Concluzii

Compensarea partii private la o crestere a cheltuielii publice evolueaza neliniar in functie de nivelul de indatorare a statului. Cum in mentalul colectiv Romania are o datorie scazuta (evolutia rapida si managementul deficitar al maturitatilor fiind trecut cu vederea) agentii privati romani sunt mai putin inclinati sa compenseze, diminuand efectul sugerat de Echivalenta Ricardiana.

In Romania Echivalenta Ricardiana nu este o buna aproximare a realitatii. Chair si asa, stimulul guvernamental, mai ales cel cu tenta electorala si fara a tine cont de ceilalti actori gen BNR, face ca 1 plus 1 sa fie departe de 2.

Dincolo de scurtaturile in exprimare faciliate de utilizarea etichetelor, dezbaterile de acest gen contribuie la dezvoltarea unei gandiri critice referitor la mecanismele de transmisie a deciziilor de politica economica in conditii concrete.

 imagine de pe freewebs.com

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

5 Comentarii

gabrilea filip
12-03-2012 la ora 9:00 pm

azi moise guran in emisiunea lui a explicat mai pe intelesul tuturor ce prostii spunea basescu cu cresterea salariilor bugetarilor care cresc valoarea pib dar nu dau crestere economica.el spune ca isarescu e bucuros de cresterea asta ca porcoiul de bani pe care l-a tiparit nu ajungea in circulatie,bancile stateau cu banii in asteptare.acum vor circula cu siguranta.era tare nervos moise daca la tv publica s-a exprimat asa violent.el spunea exact ca dvs si florin la soviani ca regreta ca nu scade cas la angajator .dar cum sa fie basescu inteligent cand nu are cu ce si cum sa permita unui premier cu sase clase peste sa-l eclipseze?
cred ca il vor da afara pe guran.

Sergiu
12-03-2012 la ora 10:11 pm

As mai completa seria aceea de link-uri cu inca unul care reprezinta un raspuns al lui John Cochrane pentru Paul Krugman:
http://modeledbehavior.com/2009/09/11/john-cochrane-responds-to-paul-krugman-full-text/#_ftn1_6657

Dezbaterea internationala cu privire la acest subiect este vasta, iar polemicile sunt foarte aprinse. Citind o parte din aceste discutii am avut o noua confirmare ca aplicarea elementelor de behavioral economics and finance in economia reala nu trebuie sa fie doar o alternativa exotica ci o unealta necesara pentru implementarea concreta a deciziilor de plitica economica. De altfel, articolul despre libertarian paternalism cred ca trebuie sa apara in lista de related post.

Revenind la Romania. In primul rand masura respectiva de crestere a salariilor este strict electorala si nu are nicio legatura cu vreun curent economic, fie el new classical sau new keynesian. Trecand peste acest aspect, as reduce problema punctual la a analiza din punct de vedere comportamental impactul maririi salariilor asupra bugetarilor. As aminti mai intai paradoxul biletului de teatru, experiment realizat de Tvsersky si Kahneman. 88% dintre repondentii chestionarului au afirmat ca ar cumpara un bilet la piesa de teatru in valoare de 10$ daca in momentul ajungerii la teatru ar fi constatat ca au pierdut o bancnota de 10$. Insa numai 46% din repondenti ar fi recumparat acelasi bilet in valoare de 10$ in cazul in care l-ar fi pierdut pe cel cumparat initial. Acest exemplu este util pentru introducerea notiunii de mental accounting. Cei care au pierdut bancnota de 10$ nu asociaza pieasa de teatru cu pierderea respectiva, in mental account-ul lor costa tot 10$, in schimb cei care au pierdut biletul considera ca biletul costa 20$ ceea ce depaseste costul alocabil unei piese de teatru. Thaler a extins acest model de mental accounting impartindu-l in 3 categorii: current income, current assets si future income combined with pension wealth, ordinea cheltuirii banilor fiind aceeasi. Avand in vedere ca marirea este de fapt o revenire la nivelul de unde s-a taiat, este o probabilitate ridicata ca cei 15% sa nu intre in acel current income ci mai degraba sa acopere acele psihological penalities aparute ca urmare a depasirii current income-ului din cauza taierii initiale. Asa cum ai spus si tu, conteaza cum este perceput acest 15%. Problema este insa ca in acest moment exista multi factori care influenteaza negativ eventuala perceptie pozitiva, si anume:
1. este an electoral. chiar daca marirea nu e perceputa ca o masura electorala, spectrul anului electoral creeaza un bias negativ pentru 2013, de genul “an electoral->cheltuieli mari->taxe mai mari in 2013” sau, de ce nu?, sondajele indica o schimbare a actualului regim de guvernare, ceea ce implica automat rationamente de genul “astia n-au mai fost la guvernare de x ani, vor veni cu sete mare de furat.” deci toate aceste aspecte creeaza un bias negativ asupra potentialului consum.
2. asa cum ai remarcat, balbaielile privind masurile ce vor fi adoptate sporesc incertitudinea asupra mediului economic si nu creeaza un bias pozitiv.
3. sunt sanse mari ca urmatoarea perioada in Europa sa fie mai rea decat inceputul de an, astfel cuvantul criza va ramane in continuare foarte utilizat in media, mentinand acest status quo cel putin rezervat. de asemenea nu e exclus ca in Ro sa mai vedem proteste, oameni in strada, greve, ceea la fel mentine un bias negativ.
Deci din acest punct de vedere, in pofida inclinatiei spre consum a cetateanului roman si in special a bugetarului, cred ca argumentele sunt in defavoarea considerarii acelui15% ca un nudge pentru consum. De asemenea, ar merita studiat si comportamentul mediului privat vis a vis de aceasta decizie in favoarea bugetarilor. Tind sa cred ca e tot una negativa pentru consum, mai ales ca teoretic mediul privat are o capacitate de a intelege masurile macroeconomice superior sectorului public, iar partea cu taxele de la punctul 1 de mai sus sa fie foarte bine asimilata, ceea ce ar pune presiune asupra consumului.
In concluzie, tind sa cred ca in acest caz, la modul cum sunt/vor fi aplicate aceste masuri in mediul economic actual, sunt sanse mari ca 1+1 < 2.

[…] si capitalul social au fost discutate in “Creditul de consum .. si da-I si lupta” , in “ A blast to myth bust: in economei 1 plus 1 nu fac intotdeauna 2” si in “Presedintele Romaniei si mecanismele economice de nisa: un exercitiu in confuzionare […]

COMENTEAZA