Autoritatile Romane testeaza credulitatea Contribuabilului Roman cu licitatia Cuprumin?

30 martie 2012 • All, Banking at Large, General

Este putin credibil ca autoritatile romane sa fie atat de putin pregatite cum se prezinta la prima vedere in cazul privatizarii Cuprumin.

Autoritatile Romane au permis castigatorului, despre care nu stiu mare lucru ( element care nu pare sa-i preocupe), sa intre lung o optiune pe care au platit putin sub 1 milion de euro, cu un strike la 200,8 milioane de euro, cu o scadenta sub o luna, pe un activ care deţine drepturile de exploatare pentru rezerve evaluate la 5,6 miliarde de euro (estimarea preluata din Ziarul Financiar).

Premium-ul optiunii de 1 milion de euro este reprezentat de garantia depusa pentru participare care este in mod straniu pentru o astfel de tranzactie, stabilita la 1,66% din pretul minim de pornire a licitatiei de 60 milioane de euro.

Strike-ul optiunii este la nivelul la care s-a “castigat” licitatia de 200,8 milioane de euro.

Activul suport al optiunii este afacerea Cuprumin si drepturile de exploatare ale rezervelor (un Petrom mai mic).

Si in cazul in care castigatorul vine cu banii ori se dovedeste front-runner pentru altcineva si in cel in care va pierde garantia, contribuabilul Roman are de pierdut.

Castigatorul are un risc minor in a nu castiga prin a fi doar mijlocitor, intermediar intr-o astfel de tranzactie. Riscul este limitat la cei un million de euro, premium-ul platit pentru a fi lung aceasta optiune.

Castigatorul ori strange banii (deloc infezabil daca estimarea valorii activului este intr-o banda decenta de eroare) ori este doar un front runner pentru un jucator mai mare care nu a vrut sa-si arate fata pentru a nu urca pretul licitatiei ori pentru a nu starni interesul altor jucatori de alt calibru decat cei pe care a reusit statul roman sa-i incante cu propunerea.

In ambele versiuni, strike-ul optiunii (pretul promis statului Roman) se va dovedi mic pentru valoarea activului!

Nu va fi decat o dovada a faptului ca maniera de structurare a tranzactiei din partea autoritatilor romane a fost deficitara si in defavoarea contribuabililor romani.

Daca investitorul renunta, situatia nu este atat de roza cum o prezinta autoritatile deoarece implica noi costuri de organizare, timp pierdut si un semnal prost pentru ceilalti participanti interesati de tranzactie, ceea ce se va reflecta intr-un pret mai mic cu o diferenta mai mare decat premium-ul incasat (garantia de participare).

Strainii ca strainii (mai ales cand vad ca se poate) dar cat mai trateaza autoritatile proprii cetateni ca pe niste locuitori ai unei tari bananiere ?

imagine de pe newsone.com

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

6 Comentarii

Remus
30-03-2012 la ora 5:57 pm

Strainii ca strainii (mai ales cand vad ca se poate) dar cat mai trateaza autoritatile proprii cetateni ca pe niste locuitori ai unei tari bananiere ?
Cat timp pe prosti nu-i intereseaza altceva decat ce papa maine!

Catalin Breaban
01-04-2012 la ora 8:33 am

Intr adevar, sunt 2 lucruri de baza care par sa fi fost “uitate” in acest proces:

1) kyc , adica “know your client”. Aceasta cerinta este de baza, care in mod normal trebuie facuta inca din faza de pre selectie a posibililor cumparatori, procedura care include si cunoasterea actionarilor finali (“ultimate beneficiary”). Afirmatia ca trebuie sa fii serviciu secret ca sa cunosti identitatea beneficiarilor finali este hilara. In tari civilizate, gen Marea Britanie, nu poti sa angajezi nici macar un avocat sau firma de contabilitate fara ca acesta sa ceara kyc si ultimate beneficiary.

2) proof of funds. In orice proces de M&A, dovada existentei fondurilor este o cerinta esentiala. Un proces tipic include o exprimare de intentie generala, urmata de un termsheet non binding care descrie termenii tranzactiei dar care depinde de rezultatele due diligence ului si ale cautarii de finantare, iar apoi urmeaza oferta binding, care este neconditionata de finantare sau alte cerinte. In cazul de fata, oferta finala nu este finantata, deci este intr adevar o optiune de cumparare.

[…] PM Ungureanu a iesit la rampa sa apere ultimele succese in privatizare pe care spune ca le-a urmarit personal. Probabil ca asa se explica de ce s-au grabit unii investitori captivi sa intre pe ultima suta de metri la Transelectrica, pierderea semnificativa a statului in cazul aceleiasi privatizari sau de ce nu se stiu investitorii finali la Cuprumin care au cumparat ieftin/au primit gratis o optiune … […]

Ana
08-04-2012 la ora 1:12 am

Lucian,

I’d say that the taxpayer’s IQ is lowered by the voter’s paradox [a portable model of bounded information would come handy].

It so happens that Ecuador’s history isn’t very familiar – I am intrigued. In the meantime, I can imagine RO shifting from a centralized redistribution model to one based on more or less unpleasant regulation acting as quasi ownership [Zeckhauser et al.] – hence mentioning Greece and California below.

As you point out, Catalin,

I take it that the state sold an evaluation of copper reserves rather then anything. And whoever bought it [pun intended], commits to incurring… the cost of future regulation up to the moment when the numbers become honest enough for any buyer interested in extracting copper to take notice. Unpleasant as it all sounds, I find this to be an infinitely more civilized way to pay the regulator then the old school local version. Better go under like California then Greece.

All the best

A.

Lucian Isar
08-04-2012 la ora 11:43 am

Thank you,
I posted an analysis of a more “recent” case than ’80s (’96) from Peru.
In fact, as the final stage of the transaction proved, the state sold and cashed in just a real option with the underlying being the copper reserves.
I do not perceive a difference with the so called old school as there is also obvious collusion up front and on a running basis via the future regulatory changes and moral suasion.
It is not at all California but emergent economy of an another era, in which the emergent country sales for nothing resources.

[…] Cuprumin si similaritatile cu Antamina am scris in “Autoritatile Romane testeaza credulitatea Contribuabilului Roman cu licitatia Cuprumin?” Analiza cazului Antamina am anexat-o aici: “Bidding for the Antamina Mine: Valuation and […]

COMENTEAZA