Acordul Viena 2.0 si “Tragedia Bunurilor Comune”

17 ianuarie 2012 • All, Banking at Large, General, Media

tragedy of the commons

VIEN N/A 2.0

Un nou acord intitulat “cool”, Viena 2.0 a fost pre-agreat de catre oficialitati si entitati suprastatale. In pasul doi creditorii privati sunt “convinsi” de corectitudinea solutiei propuse. Acordul va incerca sa limiteze ritmul de scadere al expunerilor bancilor pe tarile Central si Est Europene.

Una din problemele pe care solutia propusa, dupa parerea proponentilor, incearca sa o resolve este asa numita “tragedie a bunurilor comune”. Tragedia bunurilor comune este una din extinderile pentru mai multi jucatori a celebrei dileme a prizonerilor. Propusa in 1968 de catre ecologistul G. Hardin, studiul acesteia a fost incununat cu premiul Nobel pentru economie in 2009, primit de E. Ostrom.

Sub aceasta denumire, tragedia bunurilor comune, se ascunde dilema care apare in situatia in care mai multe entitati, companii or indivizi, actionand independent si de o maniera rationala potrivit interesului individual, vor distruge la un moment dat o resursa comuna. Distrugerea resursei comune se intimpla chiar si daca aceasta pozitionare rational-individualista nu este pe termen lung in interesul nimanui.

In situatia de fata, bunul comun invocat de oficialitati si entitatile financiare supranationale este stabilitatea financiara a zonei.

Resursa comuna este definita in mod incorect si prin urmare si solutia este una care si-a dovedit ineficienta. Solutia este similara cu primul acord si nu face decat sa prelungeasca agonia pietelor.

Stabilitatea financiara trebuie definita ca o situatie de echilibru dinamic si nu static, care sa asigure vivacitatea sistemului bancar , cu falimente si aparitia de noi jucatori, cu repornirea creditarii si nu doar mentinerea status quo-ului.

Stabilitatea financiara pe care o va rezolva noul acord, ca si cel anterior, este una statica in care bancile doar plaseaza banii cu autoritatile centrale si guvernele (vezi cresterea stocului de plasamente pe termen scurt realizate cu ECB) fara a reporni creditarea sectorului real. Lipsa falimentelor dar si a aparitiei de noi jucatori nu este o dovada de sistem financiar stabil si demonstrand vitalitate ci a unuia aflat in staza.

Forme similare de definitii propagandistice ale stabilitatii financiare se folosesc si in Romania. Lipsa falimentelor bancare este promovata ca si dovada de sanatate a sistemului in ciuda faptului ca numeroase banci sunt in diferite faze de “repozitionare strategica” iar fluxurile financiare sunt intr-o singura directie.

Fixarea cursului de schimb nominal este descrisa electoral ca si dovada ultima de stabilizare a economiei si sistemului financiar. Aceste campanii de dezinformare au menirea de a oculta devaloriozarea interna la care a fost suspusa tara prin scaderea salariilor si a pensiilor, prin cresteri de taxe si de preturi.

Existenta falimentelor si aparitia de noi jucatori este dovada unui sistem financiar viu si viabil, premisa unei stabilitati financiare reale, si nu blocarea administrativa a expunerilor.

Pulsarea banilor in sistem si intermedierea financiara in folosul comunitatilor Central si Est Europene nu este echivalenta cu pastrarea expunerii agregate or cu mentinerea unui ritm redus de reducere a acesteia.

Solutiile invocate in literatura pentru rezolvarea dilemei variaza de la interventia statului pina la solutii de piata gen privatizari (R. Coase), trecand prin solutii intermediare de tipul normelor sociale si institutiilor informale, care se bazeaza pe importanta cunoasterii locale (idei promovate de Ostrom dar mentionate anterior si de F.A. Hayek).

In acest caz Acordul Viena 2.0 este o solutie de tipul imixtiunii entitatilor statale si suprastatale pentru rezolvarea problemei de coordonare si atingerea optimului social.

Solutia rezolva problema formulata dintr-o perspectiva de relatii publice dar nu repara sistemul financiar reinstaurand relatiile si mecanismele de auto-curatire proprii economiei de piata.

Prelungirea problemelor din pietele financiare se datoreaza eminamente interventiei politicului si a entitatilor de reglementare. Spre exemplificare fara aceste interventii pietele ar fi transat pina acum situatia insolvabilitatii Greciei si nu am fi asistat la contaminarea Italiei si a Spaniei.

Acordul Viena 2.0 nu restabileste vitalitatea sistemului financiar ci este doar un exercitiu de comunicare publica si o interferenta cu mecanismele naturale de corectie ale pietelor.

imagine publicata pe http://tragedy.sdsu.edu/

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

2 Comentarii

teofil
18-01-2012 la ora 10:35 am

Problema crizei economice framinta pe toata lumea. S-a incercat deslusirea ei, au fost multe variante de interpretare. Dupa umila mea parere, lucrurile stau astfel:

Semnele unei crize de supraproductie au aparut inainte de caderea comunismului, cadere inceputa prin mijlocul anilor 80. Supraproductia din tarile supradezvoltate trebuia rezolvata prin penetrarea pe pietele din tarile socialiste, piete care trebuiau rapid inlocuite cu produsele supraputerilor. Dupa caderea comunismului, s-a reusit imediat acest lucru. A aparut un fenomen interesant, asa numitul dublu-export al valutelor tarilor puternice (dolari, marci, lire, etc). Va amintiti ca se duceau multi peste hotare cu marci,dolari (primul export), cumparau produse second-hand, le aduceau in tarile foste socialiste (al doilea export) unde le vindeau, faceau marci, dolari,etc, plecau inapoi si asa mai departe. Este un fapt minor, dar reprezinta ceva. Tarile foste socialiste au fost repede golite de valute. Apoi a aparut euro, ca o contra-unitate baneasca, din dorinta de a face ca dolarul sa nu fie puternic in Europa, iar tarile puternice din Europa sa fie respectate si ascultate mai mult de catre America.
Progresul tehnic (cercetarea, robotizarea, informatizarea, etc) a facut ca foarte multi angajati din tarile super-dezvoltate sa devina, incet-incet, someri sau sa se reorienteze spre alte sectoare de activitate sau meserii/functii mai prost platite. A aparut o patura uriasa (salariati cu salarii diminuate sau someri) care in primul moment nu a realizat pericolul care o pastea: lipsa unor viitoare sanse de reabilitare salariala!
Foarte multe societati din tarile supradezvoltate, din dorinta de profituri uriase, au gasit, in tarile foste socialiste si asiatice, forta de munca ieftina, calificata, o stiinta a organizarii acceptabila, si au intemeiat societati in aceste tari. Spunem ca s-au externalizat in felul acesta productii din industrii diferite, dar mai ales din industria usoara. In tarile puternice a ramas asa-numita industrie grea, cercetarea, industria armamentului,a cosmosului, etc, cele care asigura superioaritea economica, politica, militara. Va amintesc ca tigrii asiatici si marile dragon chinez au fost tinta marilor corporatii. Ce s-a intimplat in tarile puternice, de unde au plecat aceste societati in goana dupa profit ? Foarte multa forta de munca a ramas aparent somera,dar statele respective, cu sprijinul bancilor, simtind pericolul somerizarii, au inceput sa dea imprumuri cu dobinzi mici, asfel incit populatia sa nu simta lipsa banilor, s-au inventat tot felul de programe sociale, de intretinere, de pregatire, etc. In dorinta de a avea conditii de viata decente sau mai mult decit decente, populatia din aceste tari a luat imprumuturi mari, pe termen lung. Dobinzile promovate de banci au fost foarte mici, dar pe termen lungi (20-30 de ani), ajungindu-se sa se lucreze cu asa numitii ‘bani din viitor’. Bancile au dat credite populatiei, dar au si finantat societati ‘externalizate’, sperind ca banii cistigati prin ‘externalizare’ se vor intoarce inapoi.
Se nasc intrebari simple, cu raspunsuri simple, pentru tarile puternice: cind da o banca faliment (depasind si rezerva minima obligatorie de prudenta) ? Raspuns : cind nu poate primi banii imprumutati. De ce nu poate primi banii inapoi ? Raspuns: debitorii n-au de unde. De ce n-au de unde ? Raspuns: pentru ca nu au unde sa lucreze. De ce n-au unde ? Raspunsuri posibile: fie productia nu are cautare (a aparut alta mai buna, mai ieftina, etc), fie , societatile unde lucrau, s-au ‘ externalizat’ ! Iata un minunat raspuns !
Totodata, foarte multe banci au sprijinit din plin consumul in mai toate tarile foste socialiste prin tot felul de ‘avantaje ‘ la credite luate de populatia de aici, care , si ea, a suferit pe partea de salarizare tot mai mult (prin reducerea productiei, privatizare, schimbare destin productie, etc,etc.).In foarte multe tari foste socialiste a aparut foarte repede o armata de someri, dar cu credite. In tarile super-dezvoltate, dar si in cele foste socialiste, a aparut si o criza a sistemelor de tip ‘suveica’ de plata a pensiilor, a salarizarii bugetarilor, de plata a programelor de asistenta sociala, etc, deoarece tot mai putini ‘activi’ trebuie sa sustina prin impozite si taxe pe cei ‘inactivi’. Urmarea ? Statele respective s-au imprumutat la banci ! Odata si odata trebuia sa vina scadenta platilor !
Pe de alta parte, China, micii tigri asiatici, au facut o miscare pe care ‘externalizatorii’ n-au prevazut-o: au inceput sa produca articole de unica folosinta, la preturi de 1 euro !! (faimoasele produse de 38.000 lei), pe care le-au exportat in tari slabe (foste socialiste, dar si in tari puternice), asfel incit populatia din tarile tinta a cumparat in draci produse ieftine !! Urmarea: s-au prabusit industrii usoare in majoritatea tarilor tinta . Cine mai cumpara in Romania pantofi de Dragasani, Oradea, Timisoara , cu pret de 1 milion sau mai mult, cind pe piata se gasesc cu 200 mii sau mai putin ? Foarte putini. Cu camasile la fel. Nu mai dau exemple. Am vazut la Paris tricouri de firma cu 50-60 euro pe Champs , dar si cu 2-3 euro pe strazile laturalnice. Productia din China, de la micii tigrii, etc, a facut ca la acest moment China sa aiba peste 2200 miliarde de dolari in plus, Rusia 700 si exemplele pot continua. S-a sperat, de marile banci, ca acesti bani, aflati ‘externalizati’ se vor intoarce la loc in banci. Surpriza: stau in banci chineze, rusesti, arabe, etc. Surpriza continua: o serie de state cu active uriase in dolari fac bartere sau tranzactii comerciale folosind valutele proprii !
Datorita faptului ca marile banci sint din tarile foarte puternice, dar au sucursale in toata lumea, au aparut probleme bancare si in tarile sucursalelor ! S-a incercat o atenuare a pierderilor bancare, in tarile sucursalelor, prin politici bancare, de ridicare a dobinzii la credit, cu taxe sau comisioane ascunse, de specularea burselor, etc, astfel incit populatia sau societatile de aici sa contribuie la iesirea din criza. In felul acesta, problema economica s-a transformat in una bancara si apoi financiara, care, incet-incet , a cuprins lumea.
Problema este ca marele dragon chinez a investi foarte mult in Africa (acest lucru a pus pe ginduri administratia americana si pe ceilalti mari) ducind acum la situatia ca armata chineza este puternica si poate apara interese chineze oriunde (Amintiti-va ca si Putin a spus acest lucru despre armata rusa). China a devenit in ultimii ani a doua putere a lumii. Rusia incearca sa recapete puteri dupa perioada nefasta din timpul lui Eltin.
Ce solutie exista la aceasta criza economica, transformata in criza bancara ?
Nu stiu, dar poate ca solutia Rugina este valabila: ginditi-va ca expertii americani au propus aparitia monedei amero (din metal pretios) si atunci toti cei care au bani trebuie sa-i scoata pe piata. Mai putem discuta de investiile care trebuie facute in tarile in curs de dezvoltare, sarace, etc. Dar astea nu aduc decit probleme, nu profituri. Poate ca puternicii lumii (economisti, politicieni, bancheri, etc) vor avea capul pe umeri si vor decide ce este mai bine. Altfel, istoria nu iarta si s-ar putea repeta.

URL
09-02-2012 la ora 2:58 pm

… [Trackback]…

[…] Read More: lucianisar.com/general/acordul-viena-2-0-si-tragedia-bunurilor-comune/ […]…

COMENTEAZA