15% se dau ori se iau? 15%/15ani fac doar 9,75%!

14 aprilie 2012 • All, General, Miscellaneous

nuante de albastru reprezentarea numarului 15

In ultima vreme, 15% tot apare in discursul guvernantilor. Initial l-am remarcat in propunerea reintregirii salariilor unde cresterea decisa conditionat, sugerata, sperata, visata (depinde cine si la ce ora vorbeste) este de 15%. Acum un nou 15% platit pe o perioada de 15 ani apare in discutia referitoare la despagubiri. De data asta nu se mai iau ci se iau bani de la cei indreptatiti la despagubiri deoarece Guvernul vrea sa le limiteze la 15% din valoarea reala a bunului.

Plata a 15% din valoarea estimata, pe parcursul a 15 ani, inseamna doar 9,75% in valoare prezenta.

Cum prea multe justificari economice valide sunt greu de gasit, explicatia poate fi invocarea de vre-un consultant de imagine a faimoasei reguli KISS, versiunea pentru emergenti (keep it simple, stupid).  O legatura clara nu exista nici macar la asocierea dintre numere si culori deoarece de exemplu pentru cei cu Sinestezie, 15 este mai degraba o Nuanta de Albastru decat deja faimoasa culoare Violet.

15 este mai degraba o Nuanta de Albastru decat deja faimoasa culoare Violet

Pareri pertinente despre impactul acestei barbarii asupra dreptului de proprietate si dezvoltarii ulterioare a societatii romanesti au fost emise de economistul F. Citu aici.

Probabil ca altii au dezbatut segregarea si elementele discriminatorii din discurs.

Eu voi restringe opinia la plethora de argumente macro-contabile emise de autoritati pentru a sustine propunerea.

Din perspectiva brainstorming-ului, actuala propunere este un real progres. Daca la inceputul guvernarii Premierul genera idei nevalidate in direct la televiziunea nationala acum progresul se manifesta prin includerea tuturor ideilor generate in materialul de prezentare, dar inca fara faza de validare. Poate ca data viitoare, mai ales in cazul propunerilor care afecteaza cetatenii, nu se va sari peste etapa de validare a argumenetelor propuse .

Guvernul propune plata a doar 15% din valoarea estimata de 16 miliarde de euro, numita in comunicat valoare reala, pe o perioada de 15 ani. Pentru a intelege care este valoarea in prezent a acestor plati amanate, acestea se pot actualiza. Dobanda folosita spre exemplificare de 6,87%, semianuala, este cea pe care a platit-o la emisiunea in dolari, guvernul Romaniei (nu folosesc echivalentul in lei de 9,5% al emisiunii pentru ca suma rezultata ar fi o bataie de joc prea mare). Actualizate la o dobanda de 6,87%, plata a 15% din 16 miliarde, pe parcursul a 15 ani, inseamna doar 9,75% in valoare prezenta.

Altfel spus, desi Guvernul utilizeaza ancora de 15%, prin esalonarea platilor pe parcursul unei perioade de 15 ani, intentioneaza sa plateasca proprietarilor deposedati doar 9,75% din valoarea estimata.

Altfel spus, desi Guvernul utilizeaza ancora de 15%, prin esalonarea platilor pe parcursul unei perioade de 15 ani, intentioneaza sa plateasca proprietarilor deposedati doar 9,75% din valoarea estimata.

Valoarea de 16 miliarde este menita sa sperie prin dimensiune si sa atraga sustinerea credulilor in calitatea propunerii guvernamentale.

Cele 16 miliarde sunt rezultatul unei extrapolari. Desi exista convingerea utilizarii corecte a acestei metode diferenta este majora fata de estimarile guvernelor anterioare mai ales in conditiile unei descresteri in ultimii ani a preturilor activelor de real estate. Se prea poate ca o sursa de distorsiune in nivelul evaluarilor sa provina din contractarea cu aceleasi echipe care detin monopolul potrivit raportului de control mentionat in presa.

Dar sa nu ne cramponam in amanunte (desi amanuntele acestea pot fi de ordinul miliardelor de euro).

Pentru a pune in context nivelul de 16 miliarde de euro, guvernantii l-au comparat cu PIB-ul. Altii l-au comparat cu cele 20 de miliarde imprumutate in 3 ani de catre guvern, cu datoria de milliard de euro a CFR transformata in actiuni, cu cele 160 de milioane de dolari lasate pe masa la ultima emisiune de obligatiuni in dolari, cu cele 7,5 miliarde cheltuite de guvern anual pe bunuri si servicii. Bune toate si probabil utile ca opinia publica sa-si faca o idee asupra dimensiunii sumei si a faptului ca este fezabila restituirea in totalitate printr-o schema creativa.

O comparatie relevanta in schimb mi se pare cu “reintregirea” de 15% a salariilor bugetarilor. Discutand anterior despre extrapolarile guvernului probabil ca este rational sa consideram ca reintregirea, daca se realizeaza, nu va fi efectuata doar pentru o vara ci pentru o perioada lunga de timp. La nivel de un an, pe calculele guvernantilor cele 15% reprezinta in jur de 1,2 miliarde de euro. Pentru a compara mere cu mere aceasta suma platibila din vara in fiecare an trebuie actualizata tot la dobanda de 6,87%. Rezulta o valoare prezenta de 17,47 miliarde de euro.

In concluzie valoarea prezenta a reintregirii cu 15% a salariilor bugetarilor, egala cu 17,47 miliarde de euro, este cu aproape 10% mai mare decat valoarea estimata de guvern a restituirilor.

Valoarea prezenta a reintregirii cu 15% a salariilor bugetarilor, egala cu 17,47 miliarde de euro, este cu aproape 10% mai mare decat valoarea estimata de guvern a restituirilor.

In aceste conditii, ce parere ar avea bugetarii daca Guvernul intr-un exces de luciditate le-ar oferi cu termen limita de acceptare de doar 90 de zile, o crestere de numai 1,46%?

Ce parere ar avea bugetarii daca Guvernul, ghidat de resorturi contabile similare,  le-ar oferi cu termen limita de acceptare de doar 90 de zile, o crestere de 1,46%?

Guvernul stia de conditionarea CEDO de un numar de luni, inainte de acceptul semnarii Tratatului Fiscal. Datoria catre fostii proprietari este o datorie valida indiferent daca am semnat ori nu Tratatul Fiscal. Limita relevatanta de datorie in Tratat este de 60% si nu exista categorii intermediare. Inclusiv cu acesta suma si fara a lua in calcul posibilitate restituirii in natura in anumite cazuri si conversia de datorie in participatii, datoria va fi departe de acest prag.

Tratatul Fiscal permite derogari iar aceasta tema ar fi inteleasa de intreaga Europa. Sa nu uitam deschiderea pentru derogari in cazul discutiei privind sumele pentru dotarea cu avioane de lupta ori si mai recent, transformarea datoriilor CFR de 1 miliard de euro in actiuni. Suma necesara pentru restituiri este cu caracter exceptional, pe o perioada data de timp, fara legatura cu ciclurile economice si nu ar trebui mentionata in aceeasi “fraza’ cu concepte nou intrate in discursul public, gen deficitul structural.

Executivul nu doar ca a decis sa lase bani pe masa la emisiunile de obligatiuni in conditiile in care fostii proprietari ar fi imprumutat statul la un randament inferior dar vinde active strategice la discount. Fostii proprietari ar fi multumiti sa-si ia intreaga valoare datorata in actiuni plasate fara discount la companii strategice. Pe exemplul Transelectrica statul nu a facut o crestere de capital ori un aport de know how prin listare ci doar un schimb de proprietari si prin urmare nu ar fi trebuit sa fie deranjat ca noii proprietari ai Transelectrica sa fie persoanele care asteapta despagubiri, mai ales ca prin aceasta miscare nu ar fi trebuit sa cedeze 15% din valoare, adica 5,4 milioane de euro doar pe transa vinduta, plus comisionul de 750 de mii de euro. Un alt reper este acela ca un discount de 15% este echivalentul dobanzii pe 3 ani.

Proprietatile retrocedate nu dispar din “peisaj, retrocedarile financiare au propriul circuit economic pozitiv si statul isi extinde baza de impozitare in ambele cazuri.

Proprietatile retrocedate nu dispar din “peisaj”, retrocedarile financiare au propriul circuit economic pozitiv si statul isi extinde baza de impozitare in ambele cazuri.

Guvernul poate usor face fata cererilor de despagubiri prin:

–       redarea imobilelor disponibile chiar daca aceasta inseamna in unele cazuri ca va semna contracte de chirie cu noii proprietari

–       utilizarea unor evaluari pertinente si eliminarea suspiciunilor de frauda la acest capitol;

–       structurarea unui mix de participatii la active ale statului (chiar si exploatatii miniere aparent nerentabile dar pe care dintr-un motiv necunoscut Guvernului, se bat investitorii),

–       obligatiuni pe termen lung indexate la inflatie,

–       alte instrumente cu plati viitoare pentru care autaritatile vor cere in prealabil derogari de tratament de la partenerii Europeni.

Faptul ca Guvernul a luat masuri dure de austeritate care au sicanat economia si nu i-au permis revenirea pe o traiectorie de crestere nu este nici vina cetatenilor, nici a bugetarilor, nici a categoriei fostilor proprietari ci doar optiunea imbratisata de Executiv.

Nici una din categorii nu trebuie penalizata pentru lipsa de viziune si creativitate a Guvernului in repornirea economiei si gasirea de solutii la probleme.

Imagine de pe evaryn.com

 

 

 

 

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

1 Comentariu

rizoaicad.arges
18-04-2012 la ora 9:00 pm

Dle Isar, sa inteleg ca dvs. ati dori ca Statul roman sa ofere presupusilor prioprietari 10% si nu 15%??? Daca asa ceva doriti imi retrag toata simpatia pe care v-o acordasem cu ocazia aparitiilor dvs. in diferite emisiuni TV! Ii pot intelege pe presupusii proprietari sa aiba o asemenea abordare, dar in niciun caz pe oamenii care tin la tara asta, si la poporul roman! Este trist daca “plangeti” de mila presupusilor proprietari, si nu de mila acestei tari, jefuita la drumul mare de toti talharii, care se dau victime ale istoriei!

COMENTEAZA