CFR, Planul de Administrare si Vintu-Simeria

5 iunie 2013 • Banking at Large, Money matters

Un articol aparut in Romania Libera sub titlul <<”Performanţa” directorilor lui Relu Fenechiu: Contract feroviar, finanţat de UE cu 250 milioane de euro, aproape de reziliere “>> mi-a reamintit circumstantele in care Ministerul Transporturilor prin reprezentantii in AGA SNCFR au respins, precipitat si in mod straniu, Planul de Administrare al Consiliului de Administratie al carui Presedinte eram.

Citatele din opinie sunt din articolul din Romania Libera.

O fi defect de logica sa crezi ca rejectarea Planului de Admnistrare considerat “exhaustiv si general” este legat de refuzul de a semna contractul Vintu-Simeria in directia dorita, in conditiile existentei unei decizii definitive si irevocabile a Curtii de Apel Bucuresti, decizie desconsiderata de noua echipa de management care a si semnat contractul la putin timp dupa numire?

Precipitata a fost decizia AGA de respingere nu doar pentru a fost facuta fara a avea macar timp de justificare dar a si fost facuta in graba, luni cand statutar AGA fusese deja convocata de CA pentru miercuri.

Stranie a fost decizia AGA de respingere nu doar pentru ca planul de administrare fusese agreat cu finantatorii internationali si bifase toate criteriile din contractele de mandat dar si pentru ca Ministerul Transporturilor, la presiunea presei de a justifica masura, l-a numit “exhaustiv si general”.

Exista un defect de logica numit “ post hoc ergo propter hoc “, adica sa crezi ca o succesiune temporala implica o relatie cauzala.

O fi defect de logica sa crezi ca rejectarea Planului de Admnistrare considerat “exhaustiv si general” este legat de refuzul de a semna contractul Vintu-Simeria in directia dorita, in conditiile existentei unei decizii definitive si irevocabile a Curtii de Apel Bucuresti, decizie desconsiderata de noua echipa de management care a si semnat contractul la putin timp dupa numire?

Prin urmare, s-ar putea ca rejectarea fara motiv intemeiat bazat pe Ordonanta 109 a planului de administrare sa nu fie legata de refuzul de a semna a membrilor schimbati a unui contract pe fonduri europene de 300 milioane de euro referitor la portiunea Vintu-Simeria, dar succesiunea evenimentelor ar putea sa sugereze si o astfel de cauzalitate.

Am sa prezint succesiunea temporala, inferarea cauzalitatii raminind la latitudinea cititorului.

Intr-o dupa-amiaza, Directorul General Adjunct responsabil cu Fondurile Europene, un specialist detasat de la Iasi, a intrat peste Directorul General si Presedintele CA cerand urgent o semnatura.

Nu mica a fost surpriza CEO-ului cand a vazut ca semnatura urgenta trebuia data pe 300 milioane euro fonduri europene. Asa a fost introdusa in scena complicatia Vintu – Simeria.

Vintu –Simeria este un segment de cale ferata ce ar trebui construit din bani europeni, aproximativ 300 milioane de euro. Contractul a fost cistigat in 2011 de consortiul X dar ulterior, noul managementul al CFR in functie in iunie 2012 si in marea lui majoritate in functie si in 2013, a considerat ca cistigatorul nu este consortiul X ci este consortiul Y. “Contractul priveşte lucrări de modernizare a liniei de cale ferată Vinţu de Jos-Simeria (44 kilometri lungime) în vederea creşterea vitezei de circulaţie a trenurilor la 160 de kilometri la oră şi este finanţat, în proporţie de 85% din fonduri de coeziune ale Uniunii Europene.“

Cererea legitima a CEO-ului de a avea timp de gindire a precedat “scurgerea” in presa a foii cu semnaturile comisiei de atribuire si o campanie de presiune in aceleasi vehicule media in care CEO-ul era asociat cu diferiti personalitati politice, prin text si colaje de poze.

Cererea 1 catre reprezentantul Ministerului Transporturilor de a trimite Corpul de Control al Ministrului s-a soldat cu un raspuns de genul semnati ca se pierd fondurile europene si veti fi trasi la raspundere si plus nu exista indicii si suspiciuni pentru a justifica un control.

La sfarsitul saptaminii, dupa exercitarea tuturor diligentelor manageriale, sesizari la DLAF si curtea de Conturi, a aparut din institutie si o copie dupa o hotarire definitiva si irevocabila a Curtii de Apel. Documentul era in CFR de cel putin o luna.

Cererea 2 catre reprezentantul Ministerului Transporturilor de a trimite Corpul de Control al Ministrului avea atasata o copie dupa decizia definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Bucuresti ca si dovada a unui indiciu ce justifica un control. Cererea 2 nu a mai primit raspuns.

Altfel spus, semnatura pe graba era ceruta in favoarea consortiului Y dar cu ignorarea mentionarii unei informatii cruciale si anume o decizie definitiva si irevocabila a Curtii de Apel in favoarea consortiului X.

Nu s-au primit opinii ale avocatilor externi invocandu-se diferite conflicte de interese.

Consiliul de Administratie a decis ca este necesar un certificat ORNIS pozitiv pentru toata conducerea CFR.

Presiunile au continuat pe parcursul intregii perioade.

CEO-ul privat nu si-a pus semnatura.

Reprezentantul Ministerului Transporturilor a cerut delegarea unor competente de la CFR catre Ministerul Transporturilor in ce priveste fondurile europene dar CEO-ul a refuzat sa o faca fara aprobarea Consiliului de Administratie si fara o delimitare totala a atributiilor si responsabilitatilor intre CFR si Minister in ce priveste gestionarea Fondurilor Europene.

Acest refuz al CEO-ului a fost urmat temporal de trimiterea corpului de control al Ministrului Transportului sa verifice activitatea CEO-ului privat pe primele 3 luni ale anului.

Luni de dimineata o institutie a statului a cerut toate documentele legate de Vintu-Simeria.

La prinz in aceeasi zi de luni era convocata in pripa AGA pentru ora 15 ( AGA statutara era convocata pentru aceeasi saptamina, miercuri) iar planul de administratie a fost respins fara explicatii, ceea ce a implicat suspendarea Consiliului de Administratie. AGA a suspendat Consiliul de Administratie desi stia ca o astfel de masura elimina posibilitatea aminarii penalizarilor de 3,1% pe an la un principal de 110 milioane de euro amortizabil pe parcursul a 4 ani, garantat de stat.

Un nou Consiliu de Administratie era numit printr-o noua AGA in aceeasi zi de luni, realizata la doar jumatate de ora de la prima.

La putin timp dupa instalarea noii conduceri, contractul intre CFR si consortiul Y este semnat de noua echipa ceea ce sugereaza ca nu a mai contat opinia judecatorilor Curtii de Apel Bucuresti si ca (dat fiind semnatarii) ori s-a anulat decizia primului Consiliul de Administratie privat referitor la ORNIS ori a fost ignorata aceasta decizie de Consiliu de Administratie de catre noua conducere executiva.

Dupa semnarea contractului intre CFR si consortiul Y, Curtea de Apel Bucuresti a continuat cu decizii irevocabile si definitive in aceeasi directie care, probabil, de data aceasta nu vor mai putea fi ignorate de catre managementul CFR.

“Decizia emisă zilele trecute de către CAB ”obligă autoritatea contractantă să reevaluze oferta depusă de asocierea FCC Construccion S.A.-Alpine Bau GmBH-Azvi S.A.-S.C. Straco Grup S.R.L. de la etapa evaluării admisibilităţii acesteia cu respectarea Deciziilor CNSC nr. 2526/C4/2535/01.08.2012 şi nr. 4641/C4/5130/17.12.2012 şi a Deciziilor civile nr. 3371/01.10.2012 şi 346/28.01.2013 pronunţate de CAB”. În deciziile invocate CAB arăta că oferta FCC este inadmisibilă. Astfel în decizia 346, CAB menţiona: ”petenta CN de Căi Ferate CFR SA trebuia să constate inadmisibilitatea ofertei în cauză ( a FCC – n.red.) şi să facă aplicarea art 81 din HG 925/2006 care obligă comisia de evaluare la respingerea ofertelor neconforme”.”

“În aceaşi decizie, CAB arăta: CN de Căi Ferate SA nu are decât soluţia de a reevalua ofertele cu respectarea strictă a considerentelor exărimate în decizia CNSC (…) prin care s-a reţinut inadmisibilitatea ofertei prezentate de FCC-Alpine Azvi Straco”. Opinia judecătorilor a contat prea puţin şi conducerea CFR SA a făcut tot cum a tăiat-o capul, semnând în final contractul cu FCC.”

“Cu toate aceste lipsuri CFR SA s-a ambiţionat să îi declare câştigători, iar factura ambiţiei va fi plătită acum de contribuabili.”

Pagubele generate de modul de conducere al Ministerului Transportului pot fi urmatoarele in cazul CFR, Plan de Administrare, Vintu -Simeria:

– pierderea fondurilor europene datorita intirzierilor generate de schimbarea ulterioara a cistigatorilor si neincadrarea in timpul de tragere;

– penalizari de la Comisia Europeana de genul celor de curand primite de MInisterul Transporturilor se pare ca pe o alta tema;

– aproximativ 12 milioane de euro penalizari de la BERD;

– penalitati cerute de ambele consortii in fubctie de ipostaza finala, unu pentru neaplicarea deciziilor judecatoresti si celalat pentru rezilierea contractului.

Exista un defect de logica numit “ post hoc ergo propter hoc “, adica sa crezi ca o succesiune temporala implica o relatie cauzala.

O fi defect de logica si in acest caz sa crezi ca rejectarea Planului de a Admnistrare, considerat de Ministerul Transporturilor drept “exhaustiv si general”, este legat de refuzul de a semna contractul Vintu-Simeria in sensul dorit, in conditiile existentei unei decizii definitive si irevocabile a Curtii de Apel Bucuresti, decizie desconsiderata de noua echipa de management introdusa la jumatate de ora de la suspendarea celei anterioare?

imagine de pe lifemedia.ro

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

1 Comentariu

Jamesput
14-10-2020 la ora 6:05 pm

COMENTEAZA