Si totusi, rolul bancilor este sa gestioneze riscuri!

25 februarie 2016 • Banking at Large

Este surprinzator cata confuzie este la promotorii de mesaj economic: bancile ( ca si afacere) nu sunt tot una cu camatarii pe care ii protejeaza.

Mai multe despre rolul societal al sistemului financiar in ansamblu si in particular al celui bancar in cartea unui laureat recent al premiului Nobel pentru Economie Robert James “Bob” Shiller, ” Finance and the Good Society”.

Mai clar:

Rolul institutiilor financiare bancare ca si al firmelor de asigurari ( vezi scandalul legat de RCA si de spaga pentru acoperirea unui control la Carpatica) este de a gestiona riscuri.

Pentru acest motiv societatea le protejeaza si introduce bariere de intrare care sa le permita sa aiba o afacere profitabila.

In cazul asigurarilor gestiunea riscurilor de accident este usor de inteles: nu la toti cei 6 milioane de asigurati se materializeaza riscul asigurat in acelasi an; impreuna, asigurandu-se cele 6 milioane pot trece prin neplacerea materializarii riscului asigurat la un pret anual mult diminuat.

Bancile gestioneaza o serie de riscuri pentru societate in ansamblu. Mai multe despre gestionarea riscurilor de catre banci pot fi consultate in “Financial Risk Manager Handbook” de Philippe Jorion. Acesta reprezinta “manualul” pentru examenul de designare globala in managementu riscurilor financiare administrat de Global Association of Risk Professionals (GARP).

Unele din riscurile clasice in afacerea bancilor sunt cele cunoscute drept intermediere temporala: bancile atrag de la clienti depozite pe perioade scurte, uneori doar pentru o zi si plaseaza aceste lichiditati in credite pe termen lung, uneori chiar si 30 de ani. In acest proces bancile gestioneaza riscul de dobanda ( dobanzile la depozitele atrase pot sa se niste in sus or in jos, diferit de cele ale creditelor), riscul de lichiditate (deponentii pot sa se mute la alte banci si banca nu mai are cu ce sa finanteze creditul dat fara sa inlocuiasca sursele de finantare plecate), riscul de credit.

Bancile au ca si sens al afacerii gestiunea riscului de credit. Cei care iau credite pot sa nu le replateasca.

! Asta este efectiv afacerea bancilor sa dea credite si sa gestioneze riscul de credit si pentru aceasta activitate societatea ii protejeaza prin BNR si nu numai, nu pentru a cumpara sedii si alte cele…!

Gestionarea riscului de credit se face la nivel individual in cazul expunerilor, creditelor de valoare mare: firme or credite de tipul celor acordate clientilor actuali ai DIICOT.

In cazul creditelor pentru persoane fizice cu sau fara garantie un apartament, abordarea de gestiune a riscului de credit are valente de portofoliu, numere mari ( vezi fraza referitoare la cei 6 milioane de asigurati).

In momentul in care acorda astfel de credite bancile nu au o abordare individuala (de aici importanta ca in contractele standard pe care le semneaza persoanele fizice sa nu existe clauze si practici abuzive) ci una de portofoliu. Bancile trebuie sa dea cat mai multe credite la persoane si cu situatii de bonitate, colateral cat mai diferite.

De la bun inceputul afacerii de creditare a persoanelor fizice bancile iau in calcul faptul ca un anumit numar din totalul clientilor nu va putea sa replateasca in totalitate creditul. Acest rezultat prognozat de default la nivelul intregului portofoliu influenteaza marja de credit pe care o percepe Banca de la toti clientii. Nu o intereseaza cine anume nu plateste si cand anume in viata creditului ci ce procent din total.

Managementul bancilor este platit atat de bine tocmai pentru a gestiona cat mai bine riscurile specifice afacerii de banca.

In plus fata de estimarea legata de probabilitatea ca o parte din clienti sa nu plateasca creditele cu sau fara colateral/ipoteca se realizeaza si o estimare privind valoarea pe care o ca putea realiza banca in cazul in care va fi nevoita sa vanda colateralul/garantia.

Acesta este motivul pentru care bancile nu finanteaza intreaga valoare estimata a casei. Tot din aceasta perspectiva nu exista nici o scuza pentru evaluarile defectuoase si uneori fraudulente efectuate de evaluatorii apartinand grupurilor bancare.

Probabilitatea de a nu replati creditul si pierderea estimata dupa valorificarea garantiei: casa, masina, tractor etc., la nivel de portofoliu si nu la nivelul fiecarei persoane fizice (mai putin speciala, in sensul in care nu intra in preocuparile DIICOT) sunt luate in calculul marjei de credit.

Meseria pentru care sunt platiti bancherii comerciali este sa gestioneze riscurile. Estimarea de pierdere pe portofoliu pentru care sunt remunerati toti clientii indiferent daca sunt sau nu delincventi trebuie sa se regaseasca si in rezultatele finale. Erorile de management si in unele cazuri infractiuni dovedita or inca nedovedite nu trebuie sa se descarce pe consumatorul de produse de creditare bancare.

Nu toate bancile comerciale din lume dau credite cu garantie case. Unele dau doar astfel de credite deoarece au ajuns la o specializare care sa le permita gestionarea acestor riscuri.

Prima Casa nu face decat sa spuna clar faptul ca si in Romania bancile ar trebui sa se ocupe de afacere asa cum se ocupa si in alte tari (vezi SUA) fara a incerca sa se inbogateasca fara justa cauza din clauze abuzive or intentia de a reinterpreta teoria si practica bancara internationala.

Nimeni nu si-a pus problema ca in Romania trebuie sa ajungi la ICCJ cu o problema de clauza abuziva intr-un contract standard de credit pentru persoane fizice pana cand nu a vazut ca autoritatile ce ar fi trebuit sa intervina se fac ca nu inteleg problema.

Nimeni nu si-ar fi pus problema unei clarificari de tipul unei legi de tip Dare in plata ( in 2013 chiar oficialii BNR pareau in declaratiile publice surprinsi cand auzeau cum anume procedeaza anumite banci doar in Romania) daca nu ar fi sesizat legiuitorul ca pierderile bancare rezultat al unui management neperformant se incearca a se acoperi din practici locale de indestulare peste nivelul statuat de practica industriei bancare in tarile cu traditie.

Bancile au o afacere sustinuta la nivel societal
pentru ca ajuta la indeplinirea nazuintelor firmelor sau a persoanelor fizice prin gestionarea riscurilor.

! Nu am auzit de o banca din Romania care sa dea inapoi prima de risk perceputa anual unui client cand a platit corect pana la acadenta un credit de 10,20, 25 ani astfel incat sa auzim argumente de simetrie in urmarirea in perpetuitate a unui client delincvent caruia initial I-a fost supraevaluata proprietatea iar ulterior I-a fost vanduta intr-o procedura accelerata, pentru a vorbi eufemistic !

In masura in care nu sunt capabile sa o faca societatea in ansamblu are numeroase instrumente de suplimentare a tipurilor de organizatii chemate sa gestioneze riscurile si sa patroneze industriile. Exemplele abunda.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.7/5 (37 votes cast)
Si totusi, rolul bancilor este sa gestioneze riscuri!, 4.7 out of 5 based on 37 ratings

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

19 Comentarii

[…] economic: bancile (ca afacere) nu sunt tot una cu camatarii pe care ii protejeaza, scrie economistul Lucian Isar pe blogul sau. Mai clar: Rolul institutiilor financiare bancare ca si al firmelor de asigurari ( vezi scandalul […]

Adrian Popescu
25-02-2016 la ora 7:18 pm

Rolul bancilor este sa gestioneze riscuri . Ca sa ajunga sa le gestioneze trebuie sa si le asume . Bancile din Romania nu ( prea ) isi asuma riscuri . Iar acesta este un comportament descalificant . Daca am o idee de afacere si nu dispun de suficient capital merg la o banca sa ma imprumut . Care banca din Romania isi asuma cot la cot cu mine riscurile afacerii respective ? Chiar proportional cu cota de capital investit . Care banca din Romania are capacitatea sa imi ofere informatie de care eu nu dispun si care poate contribui la bunul mers al afacerii ?
,,Societatea le protejeaza ,, ? Care societate ? Va referiti probabil la Parlament ca reprezentant al societatii . Caci pentru mine societate inseamna cetateni . Numai ca parlamentarii din Romania nu reprezinta interesele cetatenilor decit in rare cazuri si acelea fara miza pentru ei ( parlamentari ) sau pentru institutiile de drept public si privat care au interese economice . Interesele economice ale cetatenilor nu sint reprezentate de parlamentari .
Inca un detaliu ; in opinia mea bancile trebuie sa acorde imprumuturi din fonduri proprii si nu din cele atrase de la cetateni sau firme . Eu nu sint adeptul ideii de a duce la banca economiile personale . Institutiile statului de orice fel trebuie sa contribuie la educarea tinerilor in asa fel incit acestia sa aiba apetit pentru antreprenoriat . Bancile sa isi asume riscuri pe banii celor care sint actionari si nu pe banii atrasi de la needucatii financiar .
De ce societatea nu protejeaza si nu introduce bariere de intrare care sa le permita sa aiba o afacere profitabila si celorlalte tipuri de societati din piata ? Nu cumva bancile sint privilegiate in acest fel ? De ce ?
,,Bancile gestioneaza o serie de riscuri pentru societate in ansamblu ,, Acesta sa fie motivul pentru care guverne din lumea asta au sacrificat banii cetatenilor ca sa salveze banci ? Eu consider nefiresc .
Cei care iau credite pot sa nu le plateasca sau pot sa ajunga in imposibilitatea de a le plati . Este o diferenta de nuanta intre a nu dori si a nu putea . Nu cunosc sa existe vreo banca ce acorda credite de nevoi personale si se asigura ca salariatii respectivi care se imprumuta au locul de munca asigurat pe toata perioada creditului .
Nu cumva bancile ar trebui sa isi schimbe atitudinea de creditare intr-o societate in care numarul persoanelor active scade dramatic , in care exista locuri de munca vacante din ce in ce mai multe in timp ce somajul creste ?
Meseria pentru care sunt platiti bancherii comerciali este sa asigure actionarii ca nu vor pierde banii investiti . Asa cred eu . Scopul este acelasi si in cazul ultimului PFA din piata . Numai ca acest PFA cind se imprumuta la banca intre cele doua instituii nu se creeaza un parteneriat ci o relatie de subordonare . Societatile comerciale se nasc si mor fara interventia institutiilor de stat . Dar cind e vorba de o banca apar institutii de stat care sa le sprijine . Eu cred ca bancile au inceput sa se teama de cresterea gradului de constientizare in rindul cetatenilor ca ele sint niste institutii privilegiate in timp ce ei ca persoane fizice sau juridice sint lasate sa moara . O persoana care face credit imobiliar si dupa o perioada nu mai poate plati pentru ca angajatorul isi restringe activitatea ramine fara casa ( dupa regulile managementului ,,inteligent ,, din banca ) si fara munca . Ei , in cazul acesta vreau sa vad institutii ale statului implicate sa ii gaseasca omului acela loc de munca . Macar loc de munca .
,,Bancile au o afacere sustinuta la nivel societal
pentru ca ajuta la indeplinirea nazuintelor firmelor sau a persoanelor fizice prin gestionarea riscurilor.,, In opinia mea asta este o afirmatie falsa si partinitoare . Cel putin pentru faptul ca banca nu poate ajuta in directia respectiva daca gestioneaza numai propriile riscuri .
Un alt aspect ar fi acela ca se duce o politica mirsava ( mai ales la nivel national ) care impiedica persoanele fizice si juridice romane sa economiseasca , sa se capitalizeze . Si asta si pentru faptul ca daca poporul ar fi educat spre antreprenoriat iar firmele romanesti spre capitalizare ( prin politici fiscale de exemplu ) atunci s-ar diminua potentialii clienti ai bancilor .
Eu unul nu port de grija bancilor . Ba din partea mea pot sa moara . Si asa sint prea multe in Romania . As purta de grija unui mic intreprinzator din agricultura de exemplu . El produce ; si produce mincare . Banca nu produce si in plus activitatea ei este speculativa .

dorin valeriu
25-02-2016 la ora 7:53 pm

Excelent ! Iata o lectie pe care o da tuturor un “bancher” ! O lectie de bun simt la care, pare-se, conducerea BNR a absentat nemotivat. Mai spuneti-ne ceva si despre calculul riscului, atat bancar cat si la asigurari. Poate pricep si romanii de ce a trebuit sa creasca RCA acum cand circula cu masini scumpe, nu cu Dacia. Si cum s-au calculat, totusi, noile tarife RCA. Si cam cum va fi (calculul de risc) atunci cand se vor introduce asigurari facultative de sanatate …

Ion
25-02-2016 la ora 7:55 pm

Nu sunt economist si am o intrebare foarte simpla: unde scrie, in clar, ca bancile au un rol. Nici nu vorbesc de care rol, cel de a gestiona riscuri sau oricare altul, doar sa spuna: banca are un rol. Un text cu o semnificatie macar de lege, conventie internationala, constitutie sau orice formulare inchegata la care sa fi aderat si eu, voit direct sau indirect sau prin simpla nastere intr-un anumit loc.

Insist. (link, citat cu sursa, orice forma este valabila, va las completa libertate de a informa).

Daca acest text cu o asemenea formulare nu exista: de ce nu exista?

Vlad
25-02-2016 la ora 11:20 pm

Fara legea darii in plata avem un risc mai mic pentru banca, cu legea darii in plata avem un risc mai mare pentru banca. Din punctul de vedere al bancii si un caz si altul reprezinta un risc, mai mic sau mai mare, pe trebuie sa-l evalueze si gestioneze, deci nu e un capat de tara legislatia in sine.

Problema principala e ca legea se va aplica retroactiv, pentru contracte deja in vigoare, unde riscul a fost deja evaluat pe baza vechii legislatii, si marja si avansul minim au fost stabilite pe baza acestui risc estimat conform vechii legislatii.

Principial, daca acum aceasta lege se va aplica retroactiv pentru contracte semnate in trecut, atunci si bancile ar trebui sa aiba dreptul sa mareasca marja la vechile credite pentru ratele care au mai ramas de achitat, pentru a acoperi acest nou risc care initial nu exista.

Pentru creditele noi bancile sigur vor mari fie marja pentru a acoperi riscul suplimentar, fie avansul minim necesar pentru a reduce riscul. Eu am deja credit, deci asta teoretic nu ma afecteaza. Dar pentru cineva care vrea sa ia credit acum probabil nu-i vor pica bine dobanzi mai mari si/sau avans mai mare.

Si parca vad ca bancile ar putea sa incerce sa mareasca marjele din acest motiv si la vechile credite, sau sa incerce sa ceara garantii suplimentare, desi conform legislatiei actuale teoretic n-ar avea dreptul, dar hai sa zicem ca sunt paranoic aici.

Asta e problema pe termen scurt. Pe termen mediu si lung, pe tara noastra se va lipi stampila de legislatie in domeniu imprevizibila, cu un parlament care poate crea din senin riscuri suplimentare neprevazute pentru banci (si pentru alte afaceri, dar nu asta e subiectul aici).

Daca se intampla asta, foarte probabil bancile vor mari suplimentar marjele pentru a acoperi eventuale riscuri suplimentare ce ar putea fi cauzate de alte modificari viitoare neprevazute de legislatie, cu aplicare retroactiva. Sau pur si simplu vor pleca din Romania, ca sa nu-si mai bata capul cu legi care modifica riscurile retroactiv si dupa cum bate vantul.

Rezumand, vorbim de credite mai putine, cu avansuri mai mari, si dobanzi mai mari. Nu stiu daca asta face vreun bine Romaniei si celor care vor sa faca un credit acum, si nici macar celor care sunt in situatia mea si au deja un credit.

In ceea ce priveste “supraevaluata proprietatea iar ulterior I-a fost vanduta intr-o procedura accelerata, pentru a vorbi eufemistic” poate aici ar fi nevoie de o legislatie care sa prevada mai exact conditiile in care se poate valorifica proprietatea respectiva.

Si poate ar fi buna si legea privind darea in plata. Dar in primul ar trebui sa nu se aplice retroactiv. Iar pentru creditele viitoare bancile ar putea eventual sa fie obligate sa ofere la orice tip de credit ambele variante: cea cu dare in plata si marja/avans mai mari; sau varianta fara optiune de dare in plata si cu marja/avans mai mici.

Eventual si stabilit prin lege intre ce limite pot diferi marjele si avansul minim intre cele doua variante, pentru a nu avea situatii de banci care stabilesc diferente atat de mari de marja sau avans intre cele doua variante incat sa nu aiba sens alegerea variantei cu dare in plata.

Sa vedem ce se va intampla pana la urma.

Eu
26-02-2016 la ora 9:00 am

Agramatism peste tot. Textul e aproape ilizibil.

Ion
26-02-2016 la ora 10:44 am

@
“1) http://www.amazon.com/Bank-Management-Timothy-W-Koch/dp/1133494684/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1456436795&sr=1-1&keywords=Bank+management

2) http://www.amazon.com/Finance-Good-Society-Robert-Shiller/dp/0691154880

Pai nici nu aveati cum sa raspundeti corect. Acea intelegere generala, scrisa si semnata intre banci si “restul lumii”, in ansamblu sau individual, nu exista. Pentru simplul motiv ca nici nu are de ce sa existe. Texte de teorie sau atitudine interioare breslei economistilor sau bancherilor/asiguratorilor au zero relevanta sau valoare pentru noi, restul, exteriorul cu care interactionati.

Inteleg perfect de ce totusi insinuati ideea voalata ca ar fi (desi nu exista, ma repet) aceasta intelegere cu acest rol acordat. Pentru a va aroga un set de drepturi si responsabilitati pe care, iata, nu il aveti. Exact acelasi lucru il fac bisericile sau dictatorii/partidele extremiste. Cauta cu disperare roluri si anumite drepturi pe care nimeni nu are motive sa le acorde.

As fi trecut cu vederea daca bancile ar fi fost organizatii non-profit. Nu sunt, sunt create exclusiv cu acest scop, fapt care va pune pe picior de egalitate cu toata lumea ce se ocupa cu profitul. Nici un capat de deget mai mult sau mai putin decat restul. Mai mult, vasta majoritate a reglementarilor/legislatiei/institutiilor in domeniu exista pentru a va proteja pe voi si pe partenerii vostrii de voi insiva, nu de factori externi. Voi sunteti cei ce puteti gresi grav, nu restul.

Dar destul cu cuvintele inalte si generale. Textul din postarea dumitale de pe blog si Hotnews este o simpla crestere de vizibilitate personala, un fel de importanta auto-arogata pentru un viitor personal mai bun. Ati gasit un moment in care o voce presupus avizata ajuta breasla intr-un moment maro. Cuvinte pertinente, roluri, etc. Realitatea e mult mai crancena.

F Puiu
26-02-2016 la ora 11:02 am

@ Adrian Popescu,

– O banca isi asuma riscuri in momentul in care intra intr-o relatie contractuala cu imprumutatul.
– O banca nu are expertiza de a administra afaceri, si nu asta este scopul ei. Banca nu isi asuma riscurile afacerii, pentru ca nu are si beneneficiile afacerii. Banca furnizeaza capital imprumutat, iar beneficiile ulterioare sunt limitate la incasarea dobanzilor creditelor acordate. Investitorul are datoria sa conduca propria-i afacere, si obligatia de a rambursa in totalitate creditul + dobanzile aferente.
– Iarasi: banca nu are nicio obligatie sa se asigure ca persoana imprumutata va avea loc de munca toata viata. Banca imprumuta bani, si ii vrea inapoi. Simplu… Nu cred ca numarul persoanelor active scade dramatic, asta este o gogorita; poti consulta datele Institului de Statistica sa vezi dinamica somajului.
– Bancile sunt institutii privilegiate, pentru ca genereaza lichiditate in economie. Fara un sistem bancar eficient, economia se sufoca, si duce la recesiune. Falimentarea unei banci poate creea un efect sistemic, in sensul ca poate afecta intregul sistem bancar. Cu bune si cu rele, bancile au un rol major in economie, si trebuiesc protejate.
– Ultima afirmatie este ilara :)) Chiar daca tinerii vor deveni antreprenori, ei vor genera lichiditati; unde isi vor tine banii cash? La saltea? In seifuri personale?? Pe piata apar decalaje intre colectarea si plata de cash intre participantii economici.
In majoritatea covarsitoare a cazurilor, banii nu incaseaza la momente diferite de cele la care faci plati. Cand ai mai putin cash in banca (sau in casa), te imprumuti pentru o perioada, si ai rezolvat problema. Platesti un cost al imprumutului, dar il poti recupera din dobanzile incasate pentru disponibilitatile plasate la banci.

In concluzie, bancile sunt in economie pentru a genera lichiditati. Fara bani lichizi, economia moare: companiile nu isi pot onora obligatiile fata de terti, nu pot face investitii, etc. Este obligatia imprumutatului sa se asigure ca va avea resurse viitoare pentru rambursarea integrala a imprumuturilor. Banca nu are nicio asemenea obligatie.

F Puiu
26-02-2016 la ora 11:08 am

@ Ion
Nu exista o asemenea lege sau conventie, care sa desemneze rolul bancilor. Nici rolul magazinelor alimentare nu este astfel definit, desi acestea exista pentru a furniza alimente clientilor. Asemenea text nu exista, deoarece bancile sunt institutii private, infiintate de catre actionari privati.
Bancile nationale in schimb, au rolul bine definit, insa acestea sunt institutii de stat.

[…] Bancile au o afacere sustinuta la nivel societal pentru ca ajuta la indeplinirea nazuintelor firmelor sau a persoanelor fizice prin gestionarea riscurilor, scrie Isar pe blog. […]

Razvan Viorescu
26-02-2016 la ora 12:59 pm

Realitatea anormala este ca Isarescu/olteanu/voinea. & co BNR – fac un lobby neechilbrat intre banci si consumatori, fiind porta vocea unei apocalipse generate fals de Legea darii in plata, reglementare prevazuta de Directiva 17/2014, care urmeaza a fi implementata in martie si in Romania, paradisul clauzelor abuzive impuse de banci cu concursul si obladuirea BNR.

Ion
26-02-2016 la ora 1:24 pm

@ F Puiu
Perfect de acord.
Si chiar ma gandeam ca nu exista nici o tagma profesionala, de la medici pana la contabili si ingineri civili, care nu-si aroga salvarea omenirii sub o forma sau alta. Un rol. Dar ce incearca domnul Isar este sa distorsioneze intelegerea acestui rol particular pentru a crea impresia ca ei nu se ocupa cu ce se ocupa de fapt si au alte cerinte si indatoriri decat incearca sa-i bage societatea pe gat, prin legislatia prezenta/viitoare. Dar intreb invers: o asistenta madicala e tratata altfel, in calculul bancii, datorita rolului nobil pe care-l are activitatea ei? Un invatator, poate? Nu, sunt priviti la rece ca agentii economici care sunt: cat venit, cat cheltuieli, cat risc.

Pai in aceasta poveste sentimentala bancherii sunt, la propriu, ultimii care pot ridica vocea sa semnaleze rolul lor nobil:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/8410489.stm
A trecut un maturator stradal prin dreptul geamurilor cand va scriu. O persoana umila, va dati seama. El e mai indreptatit decat un bancher sa clameze nobilimea activitatii sale si deci comportament mai bun fata de el, nu tratarea doar ca simplu agent economic.

Pai si atunci despre ce vorbim? Roluri sau agenti economici? De unde pana unde au aparut rolurile in discutie?

“Noi nu vindem servicii pentru profit, noi suntem manageri de risc pentru societate”. Sfanta Precista a doua, nu alta.
Cele doua notiuni se suprapun un pic dar nu coincid. Atunci hai sa vorbim de cea reala, cea care creeaza fisa de post semnata la angajare, daca vreti sa o luam asa: vanzarea de servicii in scopul de a creea profit pentru angajator. Asta face bancherul.

Este implicat un risc in servicii: cine il plateste/acopera? Legea darii in plata arunca riscul insolvabilitatii intr-un anumit tip de servicii (credit imobiliar) integral in carca unuia dintre partenerii de contract, in carca bancii. Nu e corect fara plata aferenta. Pai si atunci cum a fost corect cand tot riscul era platit/acoperit numai de catre cealalta parte? Cum poate fi mai clar decat acum incorectitudinea raspunderii unei singure parti? Faptul ca un economist sau un bancher mai ridica vocea acum in public tine de obraz gros: inainte nu au putut vedea dezechilibrul pentru ca era in avantajul lor, ori sunt incompetenti ori sunt foarte rau voitori. Cata onestitate e in aceasta voce care a tacut pana acum?

D
26-02-2016 la ora 8:32 pm

Respect! Dar, vedeti cat de putini au inteles ce ati vrut sa spuneti?

[…] Bancile au o afacere sustinuta la nivel societal pentru ca ajuta la indeplinirea nazuintelor firmelor sau a persoanelor fizice prin gestionarea riscurilor, scrie Isar pe blog. […]

Iulian
27-02-2016 la ora 4:28 pm

Ati uitat sa menționați ca in toate contractele de credit nu se menționează ca in cazul in care clientul nu poate returna creditul acesta este executat pe toate bunurile mobile si/sau imobile. Prin urmare se pune întrebarea un consumator mediu cum i-l definește CJUE pe consumator, avea obligația sa știe prevederile Codului Civil când a semnat contractul de credit? Nici măcar avocații nu știu toate prevederile din Codul Civil. Poate ca anumiți consumatori nu ar mai fi semnat contractul de credit dacă ar fi știut ca in caz de default răspund nu doar cu bunul adus garanție menționat in contract, ci cu toată averea prezenta si viitoare(executarea începuta prin poprire, este imprescriptibilă). Prin urmare cum se mai poate respecta principiul contractul este legea părților?

F Puiu
27-02-2016 la ora 7:06 pm

@ Iulian, deja vorbim despre elemente juridice. De mentionat este faptul ca orizontul de timp al derularii relatiei contractuale (intre banca si client) este de lunga durata, si astfel elementele care definesc contractul devin tot mai incerte. Fireste ca o investitie finantata partial prin credit bancar, cu scadenta finala peste 3 ani are riscuri mai mici decat o investitie cu scadenta peste 30 ani, pastrand toate celelalte elemente neschimbate.
Clientul are riscul de a nu mai genera lichiditati pentru plata ratelor bancare, iar banca isi asuma riscul de a nu mai incasa creanta.
In cazul executarii clientului, se poate ca valoarea bunului ipotecat sa nu acopere in totalitate soldul datoriei clientului (sau soldul creantei bancii). Evident ca banca isi doreste banii inapoi, si nu este vorba despre inrobirea clientului.

Spuneti dumneavoastra: Ce ar trebui sa faca banca? Imaginati-va ca sunteti CEOul bancii, si aveti in portofoliu clienti rau-platnici. Banca dumneavoastra are costuri pentru capitalul imprumutat… insa nu mai incaseaza cash de la clientii rau-platnici. Valoarea bunurile ipotecate acopera 20% din soldul creantei bancii dumneavoastra. Ce faceti ca sa recuperati banii?

Este usor sa aruncam cu rosii in banci, dar noi ce am face daca am fi pusi sa luam decizii?
Ca fost “bancher”, poate ca am alta perspectiva asupra universului bancar, si asupra a tot ceea ce presupune notiunea de relatie banca – client. Sa nu uitam: bancile au rolul de a genera lichiditati in economie. Firmele angajatoare au nevoie de lichiditati pentru plata salariilor, pentru investitii, pentru plata furnizorilor, etc.

silviu
28-02-2016 la ora 10:04 pm

pentru F Puiu

Va salut , interesanta abordare… bancile sunt institutii pentru gestionarea riscului mai ales in contract cu consumatorul,banca gestioneaza numai propriile riscuri… de ce????? mai aces ca contractul este preformulat… Intrebare cine raspunde in aceasta tara ca in contracte sunt clauzew abuzive si bancile nu vor sa indrepte aceasta situatie… bancile au modificat contractele unilateral… cine raspunde … BNR??//??

COMENTEAZA