De la Transelectrica la Hidroelectrica prin Metoda 4D

17 aprilie 2012 • All, Banking at Large

Listarea Transelectrica poate fi considerata un succes doar la nivel de implementare exemplara a Metodei celor 4 Discounturi (Metoda 4D).

O metoda catalogata propagandistic drept o realizare trebuie asistata si de un artificiu mnemonic, de aici si nevoia de a numi o Metoda de privatizare prin aplicarea succesiva a 4 discounturi, Metoda 4D.

Hidroelectrica se anunta deja o privatizare de succes daca se implementeaza fara menajamente Metoda 4D.

Revenind la Transelectrica, listarea nu a reprezentat o crestere de capital ori intrarea unor investitori cu aport de know-how ci doar un transfer de valoare de la stat. Statul pentru a obtine 37 milioane de euro a platit un comision de 750k euro si a pierdut in valoare de piata 18 milioane de euro. Aceasta pierdere nu include pierderea corespunzatoare celorlalte 3 tipuri de discounturi incluse in pretul de tranzactie.

Implementarea Metodei 4D a constat in facilitarea listarii prin aplicarea la pretul de vinzare a 4 tipuri de discounturi.

Implementarea Metodei 4D a constat in facilitarea listarii prin aplicarea la pretul de vinzare a 4 tipuri de discounturi.

Unul a fost cel transparent, comunicat, de 15% fata de pretul de tranzactionare anterior. Acest discount a reprezentat o pierdere de peste 5 milioane de euro pe transa listata si inca 13 milioane pe participatia de 58,69% pe care inca o detine statul.

Cea de a doua categorie de discount, care diminueaza pretul pe care ar fi putut sa-l obtina statul din listarea unui activ strategic, este dat de obligatia acceptata de statul roman de a privatiza in graba, in conditii dificile de piata si folosind o formula inoportuna, listarea pe Bursa de la Bucuresti.

Vinzarea sub presiune face ca eventualul interes sa se realizeze la preturi scazute. Bursa de la Bucuresti nu a dovedit capacitatea de a genera interes investitional. Nu statul trebuie sa piarda la listari pentru a face reclama si comisioane unei entitati private, Bursa, ci aceasta ar trebui sa se constituie intr-o alternativa performanta pentru privatizarile statului.

A treia categorie de discount vine din lipsa de pregatire a companiei pentru listare. In alte piete o listare se pregateste din timp. O listare in pripa afecteaza interesul si pretul. Nu as numi super interes investitional cand SIF Oltenia reuseste sa achizitioneze aproape 19% din transa.

A patra categorie de discount se refera la lipsa de restructurare chiar si grosiera a activitatii inainte de o noua listare. Privatizarea ca si alte forme menite sa puna o companie pe alte paliere de eficiente trebuie precedata de o eficientizare grosiera astfel incat actualul proprietar sa obtina maximum de valoare din tranzactie si sa nu lase foarte mult noilor proprietari. Acest pas ar fi presupus o schema de remunerare pentru angajati si management care sa le stimuleze preocuparile in acest sens.

Dar cum se procedeaza cu listarea pre-anuntata de succes a Hidroelectrica, dat fiind ca pentru o implementare exemplara a Metodei celor 4 Discounturi, aparent lipseste unul din discounturi, cel fata de piata.

Se bifeaza vinzarea sub presiune, in conditii de piata dificile si pe o piata, Bursa de Valori Bucuresti, fara capacitatea de a absorbi o astfel de tranzactie.

Se bifeaza lipsa de pregatire a tranzactiei de vreme ce s-a licitat consortiul inaintea finalizarii discutiilor pe contractele bilaterale pe termen lung.

Se bifeaza lipsa de eficientizare grosiera a activitatii companiei anterior privatizarii.Desi au existat manageri care puteau realiza acest deziderat nu a existat nici “mandatul” nici pachetul stimulativ.

In cazul Hidroelectrica, in locul discountului fata de piata se va introduce discountul din evaluare.

In locul discountului fata de piata se va introduce discountul din evaluare. Discountul aplicat direct in evaluare va fi usor de justificat mai ales in conditii de incertitudine privind forma finala a contractelor bilaterale.

Implementarea fara retineri a Metodei 4D va permite guvernului inregistrarea unei serii de succese facile in privatizarile viitoare.  Privatizarea Cuprumin, respectand Metoda 4D, pare mai mult o amanare decat un insucces.

Imagine de pe pehonanhydroelectric.com

Abonare la articole

Poti introduce adresa de email mai jos daca vrei sa fii la curent cu ultimele articole postate pe LucianIsar.com

6 Comentarii

gabriela filip
19-04-2012 la ora 12:46 pm

incerc sa sintetitez un pic discutia despre privatizari ca sa inteleg despre ce e vorba?
1. e bine sau nu sa privatizam si ce anume nu trebuie nicicum privatizat?
2. cand privatizam? cand piata e favorabilla? dupa ce aducem menageri privati care sa eficientizeze companiile respective? dar consiliile de administaratie politice care il incurca cum le rezolvam?
3. conteaza ca statul sa privatizeze doar pachetul majoritar si sa ramana beneficiar de dividente dintr-un viitor profit, sau e mai importanta redeventa?
4. de ce nu facem toate privatizarile pe bursa si nu incercam sa iesim si dincolo de BMB?

PS ieri premierul spunea ca vom avea manageri privati , de exemplu la oltchim, unde turcescu l-a intrebat dac apastreaza pachetul majoritar si premierul a spus ca doar vreo 30%.atunci e normal ca vom avea manager privat.asta demonstreaza ca premierul refuza sa inteleaga fenomenul economic (inca un exemplu.ne trebuie zeci de milioane ca sa extragem noi statul cupru si nu ii avem.dar 180 de milione ca sa te imprumuti la americani ai?….)
si in loc sa explice motivul privatizarilor spune ca continua programul lui boc, in loc sa discute cu isarescu si ministru de finante despre un plan de redresare economica cu sprijinul politicii monetare si fiscale , ne povesteste fleacuri ale relatiei lui cu pnl sau alte politicareli care ma fac sa nu mai am nici o speranta si nici o asteptare.
in occident au fost chemati incendiatorii sa stinga incendiile , adica bancgerii, renuntand la democratie, caci cei ce hotarasc azi in europa sunt numiti nu alesi. pana la urma cred ca ar fi minunat daca si la noi s-ar intampla la fel,in loc de politicieni sa avem economisti si bancheri care sa decida, caci acesti politicieni din zilele noastre neintelegand ce se intampla in economia mondiala sunt un pericol public….si devin si mai si pe zi ce trece. obsev eu….

Lucian Isar
20-04-2012 la ora 6:52 am

1. Privatizarea nu este un scop final ci un instrument, o miscare tactica, punctuala. Scopul ramine cresterea avutiei nationale, prosperitatea cetatenilor si vitalitatea institutiilor de piata. Privatizarea este buna daca acesta solutie extrage mai multa valoare pentru toti “stakeholders” din activul/compania respectiva decat urmatoarea forma mai putin eficienta, daca contribuie la cresterea de capital in conditiile in care este necasar un astfel de aport , daca exista un plus de valoare ne-incremental ( adica major, vizibil) de exemplu transfer de know how intr-un domeniu in care actuala organizarea este depasita de evolutiile industriei.
Exista forme alternative care ar trebui utilizate pina la privatizare.
Activele strategice intra intr-o ala categorie si ar trebui imbunatatita performanta economica prin alte metode.
2. Privatizam cand piata este favorabila, cand nu este evident pentru toti cumparatorii ca suntem fortati sa vindem, dupa ce am facut restructurarea companiei si dupa ce am pregatit compania de privatizare chiar daca asta presupune 1-2 ani. Asa fac si altii si obtin sume semnificativ mai mari decat autoritatile romane din privatizari.
In masura in care si maangementul si personalul sunt cointeresati in cresterea performantei si diminuarea capturii statului ( crescand simultan penalizarile pentru furt) lucrurile vor evolua rapid. Angajatii si managerii romani nu sunt mai slabi decat cei de afara. Mai ales angajatii. In sensul ca iferentele in Romania sunt mai mari la elite decat la baza. Elitele romanesti sunt mai slabe decat cele din afara.
3. conteaza ca statul sa beneficieze de eventualele cresteri de eficienta in exploatarea activului. Fara prezenta ori o schema complexa de impartire a beneficiilor statul va fi arbitrajat.
4.Bursa de la Bucuresti este incapabila sa absoarba privatizari semnificative. Dupa exemplul Transelectrica statul trebuie sa piarda semnificativ ca sa se poata raporta un succes pe bursa.
Transparenta privatizarii pe Bursa este un ecran de fum daca se face la discount si cu celelalte 3 discounturi simultan.

gabriela filip
20-04-2012 la ora 4:52 pm

va multumesc foarte mult pentru lamuriri.eu incep sa cred ca mult hulita privatizare a lui nastase cu petrolul a fost un beneficiu clar chiar daca redeventa e mica.daca statul ramanea proprietar pe 49% din actiuni, la profitul pe care il face omv ar ficastifat si mai mult.oricum snp era capusata si devenise gaura neagra.daca s-ar reusi si cu aaurul si cu cupru aceleasi conditii cred ca am fi foarte castigati.pareea mea…..

Lucian Isar
20-04-2012 la ora 6:10 pm

Eu inteleg respectiva privatizare doar in contextul unei conditionari implicite pentru aderarea la UE.
Altfel Nu se justifica economic atat vinzarea pe pretul respectiv si mai ales sistemul de revedenta neajustabil …

gabriela filip
22-04-2012 la ora 8:38 pm

Eu cred ca pretul nu conteaza, si nici redeventa care oricum are niste limite internationale si nu putem noi sa inventam roata. eu cred ca toate privatizarile daca sunt facute cu companii seriose , acestea reusesc sa scoata profituri insemnate.deci pastrand procente ridicate in actiuni obtine si statul profit insemnat.daca mai ramanea snp la stat, atunci in loc sa obtinem numai din taxe si acize,impozite si ce mai luam aproape trei sute de milioane de euro anual ,plateam in continuare noi toti pierderile snp.daca si cupru si aurul s-ar vinde pe un leu unor societati seriose si am pastra macar 40% actiuni ,eu cred ca nici redeventa si nici altceva nu mai conteaza.vom castiga destul din impartirea profitului.

Lucian Isar
23-04-2012 la ora 6:32 am

profitul este foarte usor de micsorat
o forma relativ comuna este prin intermediul preturilor de transfer

COMENTEAZA